-
Ce să faci când eşti nedreptăţit ? Apostolii au spus adevărul şi atât ! Nu s-au apărat cu nimic … Nedreptatea era la putere ! Cum ar fi putut să le facă dreptate ? (Fapte 5 : 27 – 32) … -
„Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.” (Proverbe 21 : 33). Omul trebuie să îşi facă partea lui, cu încrederea în Domnul însă … !
-
Viaţa între duşmanii Vieţii ! Aşa trăiau evreii în Egipt şi la fel trăim şi noi ; (pentru viaţa din Egipt, a se vedea Exod 1 : 15 – 22 ; pentru viaţa de acum : 22 de milioane de avorturi între 1958 şi 2008) !
-
Nestăpânirea aduce … stăpânirea şi robia ! În Geneza 3 : 6 scrie : „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit … ” ! Rezultatul : „ … dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3 : 16).
-
Ei pot să fie duşmanii noi, dar nu mă pot face să devin duşmanul lor ! Nu mă pot înduşmăni, adică să mă facă să pun duşmănia în mine. Eu aleg să-i iubesc cum m-a iubit şi mă iubeşte Domnul Isus … mai ales atunci când nu merit. Aceasta este acceptarea necondiţionată !
-
Pe Dumnezeu nu poţi să-L ţii sub cheie ! În II Timotei 2 : 8 – 9 apostolul Pavel scria : „Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat”. Omul poate fi legat sau închis dar Cuvântul nu este legat ! În Faptele Apostolilor 5 : 18, 19, 21 – 23 scrie : „ … au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte. Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară … Marele preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel : „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi ; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” Oare ce-au făcut ? Firma care a produs lacătele respective nu putea fi învinuită ! Cei din firma de pază la fel ! Şi atunci, cum s-a explicat evadarea în masă ? La învierea Domnului, au explicat că paznicii au adormit, dar aici paznicii erau treji ! Dumnezeu a limitat autoritatea oamenilor, iar atunci când se găsesc unii care îşi depăşesc atribuţiile, au de-a face cu intervenţiile supranaturale ale lui Dumnezeu !
-
Există oameni care nu sunt zgârciţi … sunt cumpătaţi la maxim !
-
Diavolul în definiţii :
-
Ce părere ai despre cineva care aruncă un copil în foc, atunci când este în zona unui foc aprins şi îl împinge în apă, tocmai când nu este atent ? Aşa ceva face cel rău ! Un tată vorbind despre băiatul lui, îi relata Domnului Isus : „Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare.” (Marcu 9 : 22). În Proverbe 5 : 9 scrie care este urmarea păcatului : „ … ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi … ”. Aşa se manifestă darea pe mâna satanei …
-
Scapă de el … până nu scapă el de tine, aceasta este ţinta lui, să arzi în acelaşi foc de care el nu va scăpa, iar el ştie clar acest lucru. Totul este pregătit deja … Domnul Isus spunea : „Apoi va zice celor de la stânga Lui : „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui !” (Matei 25 : 41). Cel rău nu poate scăpa de acest foc veşnic, dar tu poţi ! Cheamă-L pe Isus în viaţa ta !
-
Până la urmă, iadul este o opţiune la fel ca raiul. Este alegerea conştientă a omului, care nu vrea cu Isus. În esenţă este o alegere a ţintei finale … pentru veşnicie. Din când în când, Domnul Isus, bate la uşa celui necredincios pentru a-l conştientiza de realitatea Jertfei Lui, a totului pregătit pentru mântuire ! Şi cel rău, ÎL copie pe Domnul Isus şi bate la uşa omului credincios, cu noile oferte sau eforturi menite să-l manipuleze pe creştin, pentru ca să-l copie pe el, (cel rău), în decizia răzvrătirii întreţinute faţă de Dumnezeu !
-
Omul este chemat la foc (în iad) sau la nuntă, (adică veşnicia cu Isus). Drumurile spre cele două locaţii diferă şi în privinţa lărgimii şi în privinţa capacităţii de absorţie … precum şi a uşilor de acces. În Matei 7 : 13 – 14 scrie : „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află”. Între cărare şi autostradă, omul alege logic autostrada, (calea cea largă). Doar după ce intră în ea vede aglomeraţia de acolo ! Mersul pe autostradă are avantaje : consumul redus de benzină de exemplu, deoarece drumul merge numai în jos. Dezavantajul major ar fi că sunt acceptate numai maşinile fără frână … iar pe margini sunt plantaţi mulţi pomi, (ai cunoştinţei, pentru că pomii recunoştinţei nu se găsesc pe un astfel de drum) …
-
Înregistrează-ţi nişte linişte … şi dă-o la maxim !