Grâului, DOMNUL nu-i cere să producă bobul, din el, ci stând în Isus, în locul unde a fost plantat… Aşa sunt oamenii care nu se mişcă cum bate vântul. Ci dimpotrivă, ei nu se mişcă tocmai pentru că bate vântul …- Mă gândeam la încercări … ele sunt asemenea trandafirului. Trandafirul are şi el frumuseţea lui … dacă priveşti dincolo de spini … Extreme : unii văd doar spinii … alţii nu-i văd deloc. Ei văd doar floarea. Văd frumosul. Pentru pesimişti, trandafirul (sau încercările LUI), sunt : un băţ cu spini !
- Un frate bătrân, ne spunea odată că-şi doreşte pentru copilul lui : “O soţie … bine pocăită “. Este o expresie care mi-a plăcut mult.
- În Romani 13 : 1 – 3, apostolul Pavel vorbeşte despre supunerea faţă de stăpânire, (amintind dregătorii). În 2 Corinteni 11 : 32 şi 33, arată felul în care a scăpat de dregătorul Areta … ce avea de făcut o faptă rea …
- ”… Cu atâta putere se răspândea … CUVÂNTUL DOMNULUI.” Rezultatele nu au constat în numărul de convertiţi, ci în dovezile de pocăinţă. Aici nu este dat numărul de pocăiţi, pentrucă pentru ei conta calitatea pocăinţei … nu numere, ci fapte. Numere avem şi azi, doar jertfirea este mai puţină …
- Moartea nu schimbă caracterul. Bogatul şi dincolo avea nevoie de slugă … fiind obişnuit să poruncească. Numai că Acolo este o altfel de viaţă …
- Domnul Isus, ŞI-a arătat puterea, atunci când a respins folosirea forţei îngerilor. Aceasta înseamnă putere spirituală. Să te laşi în voia LUI DUMNEZEU … deşi ai putea tu face ceva pentru a rezolva problema. De fapt, sursa îngrijorărilor, este credinţa noastră în (aparenta) LUI lipsă de putere, pe care mintea noastră I-o atribuie Lui Dumnezeu …
- Şi o observaţie făcută de cineva la radioul naţional, (în urmă cu mai mulţi ani), despre o echipă de fotbal : “Are jucători de valoare … problema e că n-are echipă !“ Mi s-a părut o observaţie foarte bună şi pentru unele biserici …
- În limba română, numele Iov, înseamnă „Pocăit”. În capitolul 42 : 1 – 6 este scris : „Iov a răspuns Domnului şi a zis : „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile ?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – „Ascultă-Mă şi voi vorbi ; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” – „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine ; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Iov este Pocăitul care se pocăieşte continuu … uneori de bunăvoie, alteori, ca şi Iov, în urma furtunilor !
Să nu uităm că în timp ce Elihu vorbea cu Iov, începe o furtună, iar Elihu spune : „La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei. Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui ! Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui” (Iov 37 : 1 – 4). În capitolul 38 : 1 – 2 scrie că : „Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis : „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere ?”…
- „El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.” (Luca 24 : 30 – 31 : „Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor”). Nouă ne place mai mult să auzim de înmulţirea pâinilor, decât de împărţirea lor ! Dar înmulţirea a avut loc în timpul împărţirii ! Împărţind înmulţeşti … în ceruri !
Înainte de împărţire însă, are loc binecuvântarea şi frângerea. DOMNUL ISUS frânge doar ce este binecuvântat, fiindcă unde este binecuvântare, (chiar şi cu vorba), acolo vine înmulţirea, dar contează să fii frânt ! În înfrângeri ÎL cunoşti mai bine pe CEL FRÂNT şi înfrânt ! La frângerea pâinii L-au cunoscut … cei ce-L cunoşteau de fapt într-o măsură. Se produce o cunoaştere mai adâncă. Unde erau în momentul respectiv ? În Emaus.