„Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Luca 22.53) Tot ce nu ţine de Isus … ţine de întuneric ! Ceva este ori al Lui, ori al meu, nu există posesiuni neutre !
Dar Dumnezeu decide, cât să ţină întunericul ! Noaptea se termină când răsare soarele, iar ora aceasta nu o decide puterea întunericului, ci Dumnezeu, CEL care a făcut soarele şi luna, (aştrii), precum şi Soarele Neprihănirii !
Întunericul îşi are rolul lui pozitiv, pentru un creştin ! De ce ? Fiindcă este un timp al odihnei de alte osteneli ! Când crucea îl apasă, de obicei, Dumnezeu nu mai îngăduie peste creştinul respectiv şi alte probleme !
Un băieţel m-a întrebat odată : „Cât e Dumnezeu de mare ? Câţi kilometri are ?”
Un alt băiat, (care avea patru ani) spunea : „Eu vreau să-L duc pe Dumnezeu la mine acasă !”
„Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis : „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” (Evanghelia după Luca 11 : 1)
După terminarea rugăciunii Domnul Isus i-a învăţat rugăciunea Tatăl Nostru, iar ucenicii ştiau o rugăciune … dar nu au învăţat şi să se roage !
De aceea, este bine să ştiu : faptul că am învăţat o rugăciune, nu înseamnă că am şi devenit un om al rugăciunii !
Evanghelia după Luca 11 : 1 „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui”. Adică : Vrem şi noi să facem ce fac şi alţii ! Presiunea mediului. Să facem ceea ce îi vedem şi pe alţii făcând … iar omul cópie în special personalităţile !
Unii spun despre adevăr că umblă cu capul spart ! Dar adevărul umblă cu picioarele, nu cu capul !
Domnul sau somnul ? Dimineaţa pe cine aleg ?
Bârnele noastre … sunt paie ! Paiul altuia este … bârnă !