- Iona. Pescarul a ajuns să fie peşte, iar peştele a ajuns să-l pescuiască ! Neascultările noastre creează situaţii ciudate : omul (care este pescar), devine peşte, iar peştele devine pescar … pentru trei zile ! Omul, care în mod normal, înghite peştele, este înghiţit de peşte … omul devine hrana problemelor şi necazurilor, (pe care singur şi le face), iar ele îl consumă !
Pentru a se îndepărta de Dumnezeu, Iona foloseşte corabia, deşi ea a fost creată iniţial ca un loc de salvare, de apropiere faţă de EL. Dumnezeu are mijloace de transport cel puţin ciudate : peştele, (de exemplu) ! După întâmplare, la bătrâneţe, Iona s-ar fi putut lăuda că este singurul caz cunoscut, al unui om care s-a plimbat cu peştele, (în chip de sub-marin). Dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi intrat în Cartea Recordurilor, fiind primul pasager al unui peşte … deşi peştele l-a dus acolo unde el nu a vrut să meargă iniţial !
- În Geneza 44 : 12 – 16 este scris : „Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate. Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. [Cum împlinim şi noi, uneori Cuvântul … fără să ne dăm seama ! Tocmai făcuseră ce era proorocit în Geneza 37 : 7 !] Iosif le-a zis : „Ce faptă aţi făcut ? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească ?” Iuda a răspuns :
1. „Ce să mai spunem domnului nostru ?
2. Cum să mai vorbim ?
3. Cum să ne mai îndreptăţim ? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.”
Spunem … vorbim … ne îndreptăţim, sunt verbe care ne caracterizează şi pe noi ! Când este găsit paharul în sacul lui Beniamin, ceilalţi nu-i reproşează nimic. Erau „Unul pentru toţi şi toţi pentru unul !”
Zdrobirea lui Dumnezeu şi-a arătat puterea în viaţa lor ! Nu au mai folosit vorbele, justificările ci I s-au închinat, au apelat la Mila Lui ! Ce mare putere are închinarea în unitate.
Aşa ni Se descoperă Isus … dar au mai trebuit să facă ceva : „Scoateţi afară pe toată lumea”, pentru ca să rămână numai fraţii ! Este nevoie de intimitatea familiei reîntregite ! (Geneza 45 : 1).
Dar, la început, ei L-au urât pe Cel iubit de Tatăl lor, pe Iosif şi ÎL vând ! Peste ani, ajung să-l iubească şi pe fratele lor cel mai mic, („aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei” Matei 25 : 40).
Îl preţuiesc şi pe Beniamin, care era fratele Celui Vândut … Cel iubit de Tatăl. Viaţa creştinului este o viaţă de Beniamin … când eşti acuzat pe nedrept, când ţi se pun în sacul vieţii vini imaginare !
Când eşti învinuit şi taci, deşi eşti nevinovat ! Atunci se vede unitatea fraţilor, cum sunt ei cu / alături de cel acuzat ! Iuda se oferă ca preţ de răscumpărare şi din el a ieşit Isus, din seminţia celui care îşi dă viaţa pentru fratele lui ! Din viaţa celui ce mijloceşte, a celui care trăieşte pentru fratele lui şi pentru Tatăl lui !
Pe Iosif, pe Isus nu-L cunoşti în vremurile bune ca şi atunci când eşti în lipsuri, în necazuri. EL li s-a descoperit, când L-au căutat, fiindcă îşi doreau hrana Lui, nu mai puteau trăi fără ea !
Pentru cei ce-I caută Cuvântul, surpriza este că-L vor găsi pe EL. Tu cercetezi Scripturile şi dai de Isus, ÎL cunoşti altfel decât ÎL cunoşteai. Nu fiind Cel Vândut Rob … pentru că EL este Omul care slujeşte … şi realizezi că, în Ţara Lui, totul se mişcă numai la comanda LUI !
EL este Cel care cumpără totul şi pe toţi pentru Stăpânul, pentru Împăratul ! Isus este Cel ce ne vrea cu tot ce avem pentru EL !
- „Fiule dă-Mi inima ta …”. Iar tu ai grijă ce faci cu ochii ! Cuvântul scrie clar : „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.” (Proverbe 23 : 26).
- Cum se scrie ? Nimic sau Ni-Mic ?
- Adevărul a fost omorât o singură dată, dar aceasta a durat trei zile ! După Înviere, a fost răspândită minciuna, (cu furtul) … de atunci, unii cred adevărul despre Isus, iar alţii … ce rămâne : minciuna cu privire la EL. Oricum, orice adevăr chiar omorât fiind, într-o zi va învia ! De ce ? Fiindcă Adevărul este şi Viaţa ! (A se vedea Ioan 14 : 6 „Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”).
- Mă gândeam odată : Ce s-ar fi întâmplat dacă zăpada ar fi fost neagră ! Dar : Orice dar bun, este desăvârşit şi vine de la Isus ! EL nu înnegreşte pe nimeni ci ne albeşte … şi acest adevăr nu este valabil doar din punct de vedere spiritual !
- „Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume : eşti al Meu”. (Isaia 43 : 1) … iar în Isaia 45 : 3 Dumnezeu spune :
„Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel”.
Un exemplu practic de chemare pe nume, de cunoaştere a persoanelor, (a celor aleşi de EL), este în cartea Numeri 1 : 5
„Iată numele bărbaţilor care vor fi împreună cu voi” şi este redată lista de nume, după care, în versetele 16 şi 17 scrie :
„Aceştia sunt cei ce au fost aleşi de adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile miilor lui Israel. Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia care fuseseră chemaţi pe nume … ” !
Aceştia erau aleşi de către Dumnezeu pentru a-i ajuta pe Moise şi Aaron. Dumnezeu le ştia numele şi aceasta arată că îi cunoştea foarte bine personal ! Noi ştim mulţi oameni … din vedere, dar nu le cunoaştem nici numele, nici viaţa !
- „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” (Luca 11 : 1)
Trei gânduri din acest text :
1. Noi ÎL învăţăm pe Isus cum / ce să ne înveţe ! ÎL învăţăm pe Învăţătorul căruia ÎI cerem să ne înveţe ! Vrem să învăţăm de la EL, dar doar ceea ce dorim noi !
2. Isus, nu ştia că trebuie să-i înveţe rugăciunea ? Ei au cerut o formulă iar Isus le-a dat-o ! Dar rugăciunea este o viaţă de cerere, nu doar cinci minute de vorbă … cu EL !
Cinci minute de cuvinte ! I-a învăţat ceea ce au cerut … era un prim pas pe calea rugăciunii ! Dar ucenicii au învăţat nevoia de rugăciune văzându-I viaţa de rugăciune ! I-a învăţat mai întâi prin exemplul personal !
3. O altă lecţie, care este pentru învăţători : Este mai bine să-i laşi pe cei pe care îi înveţi … să-ţi spună ei nevoile lor !