- Un proverb adaptat : Nu lăsa pe mine, ce poţi face azi !
- Nimeni nu laudă mistria pentru zidul cel drept făcut ! Nu lăuda unealta, ci pe CEL care o foloseşte pentru lucrările Lui !
- Ne îmbuibăm de lume şi ne mirăm că suntem goi de Cer !
- În Adunarea Lui Isus, învăţ împărţirea … cu alţii !
- Când doi se ceartă, al treilea câştigă … Cel Rău. Dar cine pierde ? Cei doi + UNUL !
- Unii oameni sunt foarte stricţi cu ţinuta trupului şi prea toleranţi cu ţinuta sufletului, pe el îl îmbracă cu orice. Au două feluri de măsuri !
- Porcul se tăvăleşte în noroi fiindcă, în inima lui iubeşte noroiul şi vrea să aibă parte de cât mai mult. Păcătuim fiindcă în adâncul nostru suntem păcătoşi … nu suntem păcătoşi numai fiindcă păcătuim ! Noi judecăm privind aparenţele, Dumnezeu vede izvorul cel ascuns, invizibil nouă !
- A pescui nu înseamnă a face baie acului, în care se află momeala ! Şi eu am încercat o dată să pescuiesc … dar se pare că peştii nu au observat ! Aşa sunt şi unele evanghelizări …
- Ţânţarului nu-i poţi pune zăbala şi : Nu faci armăsar din ţânţar … hrănindu-l cu fân !
- Pilda talanţilor în versiunea actuală : Au fost odată trei oameni, (trei fraţi), care mergeau la aceeaşi Biserică şi ÎL slujeau pe Acelaşi Dumnezeu; dar fiecare în felul lui. Doi, cum puteau mai bine, iar unul, cum putea mai rău. Pentru toţi EL era Domn, în vorbire … dar pentru unul nu era şi în practică, fiindcă el, de fapt ascundea în Pământ ceea ce era pentru Cer …
- Obrazul sau Loc pentru sărut, în niciun caz Loc pentru dat palme !
- Ierusalimul care omoară ! „În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis : „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.” „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia : „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine ; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut ! Iată că vi se va lăsa casa pustie ; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice : „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului !” (Luca 13 : 31 – 35).
În Galateni 4 : 25 şi 26 apostolul Pavel scrie despre două cetăţi /oraşe care au acelaşi Nume şi anume Ierusalim : „căci Agar este muntele Sinai din Arabia – şi răspunde Ierusalimului de acum care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.”
Există un Ierusalim, care este în robie, cel localizat în Israel şi un alt Ierusalim, liber care este în Cer. Unul naşte robi, iar altul oameni liberi. Unul omoară, iar al doilea dă viaţă ! Cele două oraşe reprezintă două Testamente şi implicit două feluri de legământ : „Lucrurile acestea trebuie luate în alt înţeles: acestea sunt două legăminte … ”. Vechiul Testament, al Legii şi cel Nou, al Harului. Fiecare oraş are locuitorii lui, toţi oamenii de pe pământ locuiesc în unul dintre cele două oraşe, findcă nu există decât aceste două oraşe : al Legii şi al Harului ! Şi nu există dublă cetăţenie !
Domnul Isus spune în Luca 13 : 34 aceste cuvinte : „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine ; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut !” Dădătorul Legii voia să-şi scoată copiii de sub braţul Legii ; ea era doar un rob îndrumător spre Christos ! Dar, unii copii au preferat să rămână cu îndrumătorul, aşa că au rămas doar cu indicatorul spre Cer … în loc să aleagă Cerul ! Au ales să se oprească în oraşul Legii, care îţi cere să ucizi cu Pietre în loc să accepţi harul Iertării !