Ispitirea Domnului Isus. II. Gânduri şi căi [Luca 4.1-13]

Florin

Gânduri şi căi!Gânduri şi căi

Să nu fugi de suferinţă, cum au făcut ucenicii ! Aceasta era mentalitatea lor şi aşa este şi gândirea omului firesc, care nu ÎL cunoaşte pe Dumnezeu. În Biblie este scris, că la un moment dat, atunci când Domnul Isus vorbea despre suferinţa prin care avea de trecut : 

„Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne ! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” (Matei 16 : 22)

De unde venea această gândire ? De la cel rău : „Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru : „Înapoia Mea, Satano : tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine ! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16 : 23).

Prin Isaia, Dumnezeu a spus : „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. (Isaia 55 : 8 – 9) Omul gândeşte întâi şi apoi decide pe unde, (pe ce cale) să meargă, în funcţie de unde vrea să ajungă în viaţă, de ce şi-a propus să devină, (de ce scop are de atins) !

Atunci când cel rău ÎL ispiteşte pe Domnul Isus, se poate vedea cum gândeşte diavolul, din propunerile cu care vine la EL ! (Şi atenţie, cel rău nu vine cu realităţi pentru a te ajuta cu fapta, nu îţi aduce de exemplu o pâine, ci vine cu idei, cum să ieşi din impasul prin care treci) :

  1. Nu fii mulţumit cu cât ai acum, în prezent ! (Fă-ţi rost de pâine, Luca 4 : 2 – 3) … nu contează cum, din moment ce îţi este aşa de foame) … ,  Cu alte cuvinte : să nu posteşti, (să nu rabzi de foame) etc.

  2. Caută să urci, să avansezi în viaţă, să devii cineva etc., chiar dacă faci compromisuri pentru aceasta, intrând în lumea ocultă, (Luca 4 : 5 – 7). Adică să te scoţi în evidenţă şi să ieşi din voia lui Dumnezeu … să nu-ţi păstrezi statutul din prezent. Omul credincios gândeşte altfel : Fii mulţumit cu ce eşti acum !

  3. Nu fii mulţumit nici cu locul în care te afli, unde te-a pus Dumnezeu ! Să nu uităm că în pustie a fost dus de către Duhul Sfânt, (Luca 4 : 1). Mergi în altă parte, nu sta acolo unde nu te vede nimeni, ci caută să fii în centrul atenţiei :

„Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici ; căci este scris : „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească” ; şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră”. (Luca 4 : 9 – 11)

Peste ani, Petru a înţeles valoarea suferinţei şi spune : „Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci

  1. cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul ; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup,

  2. să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci

  3. după voia lui Dumnezeu.

Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite. De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii”. (I Petru 4 : 1 – 5)

Dumnezeu ne aduce în situaţiile în care trebuie să-I cedăm Lui controlul asupra vieţii noastre ! De ce ? Pentru că noi … oricum nu o mai putem controla !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :