Lepra, a fost mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a îi ţine pe cei nouă evrei alături de samaritean (şi în general, boala îi uneşte pe oameni). Necurăţia uneşte, păcatul este interconfesional. Cât au fost bolnavi, au putut sta împreună, după vindecare, nouă au mers la Templu, iar cel de-al zecelea a venit la Isus.
Oricum, după vindecare, religia nu le mai permitea evreilor să stea cu samaritenii ! Boala, în privinţa aceasta, a legăturilor dintre oameni, a fost o binecuvântare, sau un blestem ?!
„Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis :
„Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor !” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis :
„Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis : „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 17 : 11 – 19).
„În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe : una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune” (Luca 9 : 33). Noi de noi ! Aşa vedem şi noi … Numai noi ! Cercul nostru select !
„Isus i-a zis : „Ce este scris în Lege ? Cum citeşti în ea ?” (”Luca 10 : 26).
Contează uneori mai mult „Cum citeşti ?” decât Ce citeşti ? Unii citesc : „Să … vă potriviţi chipului veacului acestuia”, (Romani 12 : 2), nu :
„Să vă împotriviţi chipului …”, cum este normal pentru un creştin, fiindcă „a nu te potrivi” înseamnă de fapt, „a te împotrivi” ! Alegerea altui standard de viaţă, opus celorlaţi, a majorităţii !
Unii îşi pocăiesc doar haínele … Este şi normal, fiindcă sub ele se ascunde lupul, aşa că sfinţenia lui trebuie să fie vizibilă şi neîndoielnică !
Saul a fost lepădat, iar David a fost ales în locul lui ! Dar, cu puţin timp înainte, Saul era alesul Lui Dumnezeu … dar nu şi-a întărit chemarea şi alegerea ! Aşa se întâmplă când Harul este greşit înţeles !
Obţinem când ne abţinem ! Aşa sunt lucrurile din punct de vedere spiritual …
Harul vieţii de credinţă este că ştii în cine te încrezi : în Domnul Isus, în CEL care din nimic a făcut totul ! Care poate şi din văi să facă munţi … doar le răstoarnă şi gata !
„El mută deodată munţii şi-i răstoarnă … ” (Iov 9 : 5), iar în capitolul 12 : 9, scrie tot despre Dumnezeu că „El răstoarnă pe cei puternici”.
În Psalmul 146 : 9 este scris :
„Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi”.
Daniel spunea despre Dumnezeu că :
„El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!” (2 : 21).
Şi un alt cuvânt foarte încurajator este scris în Psalmul 33 : 10 :
„Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor”. Când cineva are vreo problemă, poate să ÎL roage … practic, EL poate totul !
Uneori dăm sfaturi (practic) teoretice ! Exemplu : „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi …” (Isaia 55 : 6). „Puteţi începe de mâine” !
În viaţă, cele mai bune alegeri, (sau hotărâri), le putem lua, după un timp petrecut în rugăciune cu Dumnezeu ! O astfel de alegere a făcut şi Domnul Isus, hotărâre a cărei valabilitate o putem vedea şi acum după aproape 2.000 de ani :
„În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume... ” (Luca 6 : 12, 13).
Din doisprezece aleşi, unul singur a decis altfel decât Şi-a dorit Stăpânul … pentru el :
„Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător” (v. 16).
Avea chemarea de apostol, dar el a ales să devină vânzător ! Apostoli erau numai doisprezece în toată lumea, vânzători erau mulţi … el a fost însă unic în felul lui … L-a vândut pe Domnul Isus ! Dintr-un ales, a devenit simbolul exemplului negativ pentru veşnicie ! Luca scrie, când a fost momentul alegerii :
„Când s-a făcut ziuă” !
Există această iluminare interioară :
„Da, Tu eşti lumina mea, Doamne ! Domnul luminează întunericul meu” (II Samuel 22 : 29). În II Samuel 22 : 1 – 2 scrie că :
„David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis : …” .
Numai Domnul l-a putut scăpa din situaţia în care se afla, (pe care el o numeşte întuneric) … În întuneric omul nu mai vede nimic, iar David, la momentul respectiv era prigonit chiar de către împăratul ţării, deci practic nu avea nicio şansă de a scăpa din necazul în care se afla, dacă Domnul nu ar fi intervenit !
Această intervenţie Divină l-a marcat pentru toată viaţa, iar David a pus aceste cuvinte în colecţia de Psalmi :
„Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu” (Psalmul 18 : 28).
Psalmul 18 la început are notat :
„Către mai marele cântăreţilor – Un psalm al lui David, robul Domnului – El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul – El a zis : … ”. Aceste cuvinte sunt şi pentru noi !
În Evanghelia după Ioan scrie în capitolul 1 : 9, despre Domnul Isus că : „Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume” . Promisiunea iluminării interioare este pentru „orice om”, nu doar pentru unii aleşi, pentru vârfurile spiritualităţii !
-
„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 42 : 2).