Frica sau … Nu te teme ! În prezentul studiu din Judecători 7.1-11 îi vom observa pe oamenii falşi şi anume :
II. Prefăcuţii
Sunt cei care nu au recunoscut adevărul („am frică dar nu spun la nimeni”) sau necunoaşterea lui (un fel de ascundere a gunoiului sub preş)
Să observăm două aspecte ale vieţii duplicitare precum şi importanţa pe care trebuie să o acordăm adunării Lui Dumnezeu :
- Cum este „citit” omul care are o problemă interioară ?
- De ce descoperă Dumnezeu adevărata identitate a omului într-o comunitate ?
- Importanţa adunării (bisericii) pentru rezolvarea unei probleme spirituale, sau pentru identificarea celui mai calificat om pentru o anumită slujbă.
Definiţie
Conform MDA2 (2010), prefăcut este omul :
„Care încearcă să inducă în eroare printr-o comportare, manifestare etc. ce ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc.”.
Dar să ne amintim pasajul biblic din Judecători 7 : 4 – 6, unde găsim scris că :
„Domnul a zis lui Ghedeon : „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege ; acela despre care îţi voi spune : „Acesta să meargă cu tine”, va merge cu tine ; şi acela despre care îţi voi spune : „Acesta să nu meargă cu tine”, nu va merge cu tine.”
Ghedeon a coborât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon : „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi.”
Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni ; şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea”. (Judecători 7 : 4 – 6) 9.700 de oameni intrau în acestă categorie …
Să observăm două aspecte ale vieţii duplicitare precum şi importanţa pe care trebuie să o acordăm adunării Lui Dumnezeu :
- Cum este „citit” omul care are o problemă interioară ?
- De ce descoperă Dumnezeu adevărata identitate a omului într-o comunitate ?
- Importanţa adunării (bisericii) pentru rezolvarea unei probleme spirituale, sau pentru identificarea celui mai calificat om pentru o anumită slujbă.
Introducere
Armata era campată în zona unui izvor (Harod), dar după ce au plecat cei douăzeci şi două de mii, Dumnezeu i-a cerut lui Ghedeon să coboare împreună cu cei care au rămas „la apă” (probabil era un râu).
La izvor poate aveau loc două sau trei persoane în acelaşi timp, dar pe lângă cursul râului se puteau desfăşura toţi şi puteau fi „naturali”, să se arate aşa cum sunt de fapt. La izvor ar fi existat tendinţa de-a se copia unii pe alţii !
Frica este trădată de comportamentul adoptat, iar cei care aveau frica s-au aplecat şi au sorbit apă cu gura direct din râu, pentru a putea bea repede. Ceilalţi, au băut tihnit, luând apă cu mâna făcută căuş.
Practic s-au dat de gol şi aşa este cu orice om prefăcut, pentru un „cititor de oameni” atent, adevărata faţă se va vedea, chiar dacă numai în anumite împrejurări şi doar pentru foarte puţin timp.
1. Cum este „citit” omul care are o problemă interioară (un prefăcut, în cazul de faţă) ?
Regula generală este notată în Proverbe 26 : 24 – 26 unde scrie că :
„Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea. Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare”.
Să observăm un exemplu din Biblie, care confirmă acest adevăr. În I Samuel 14 : 41 – 43, scrie că :
„Saul a zis Domnului : „Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.” Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat. Saul a zis : „Aruncaţi sorţii între mine şi fiul meu Ionatan.”
Şi sorţul a căzut pe Ionatan. Saul a zis lui Ionatan : „Spune-mi ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus şi a zis : „Am gustat puţină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână : iată-mă, voi muri”.
Saul, Ionatan şi toată armata se aflau împreună, iar în adunarea respectivă s-a aflat adevărul (despre ce a făcut Ionatan în ascuns).
2. De ce descoperă Dumnezeu adevărata identitate / faţă a omului într-o comunitate (şi nu într-un cadru restrâns) ?
Pentru ca toţi cei aflaţi în comunitatea respectivă să afle cine este cu adevărat acel om.
Dumnezeu este Cel care face acest lucru, ca atunci când un om prefăcut se află într-o comunitate (într-un grup de oameni) să se arată care adevăratul lui caracter (pe care i-l cunosc numai cei apropiaţi).
Să luăm ca exemplu omul mânios / nervos. În Proverbe 12 : 16 scrie că :
„Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara”.
Există acele ieşiri din fire, (izbucnirile de mânie), momentele în care se vede „pe faţă” ce este în inimă. Este important să ştiu cu cine am de-a face, tocmai pentru a nu acorda credit unui om care nu-l merită, deoarece forma (de evlavie) pe care arată nu arată cu adevărat care este fondul lui spiritual, totul fiind doar un ambalaj, o mască, nu o evlavie reală.
În cazul armatei lui Ghedeon era importantă trierea şi din cauză că ei nu au avut o perioadă de instrucţie, un timp de pregătire fizică, perioadă în care să se cunoască şi cum erau ca oameni.
Exista pericolul ca cei prefăcuţi „să-i lase baltă”, exact în momentul cel mai greu al luptei, de aceea testarea a fost foarte importantă. Dar mai există un aspect care trebuie menţionat.
3. Importanţa adunării (bisericii) pentru rezolvarea unei probleme spirituale, sau pentru identificarea celui mai calificat om pentru o anumită slujbă
3.1. Eliberarea omului aflat sub posesia demonică
În Evanghelia după Luca 4 : 31 – 37 scrie despre Domnul Isus că :
„S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere. În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare:
„Ah ! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret ? Ai venit să ne prăpădeşti ? Te ştiu cine eşti : Sfântul lui Dumnezeu.”
Isus l-a certat şi i-a zis : „Taci şi ieşi afară din omul acesta !” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii :
„Ce înseamnă lucrul acesta ? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară !” Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile”.
3.2. Matia (alegerea celui de-al doisprezecelea ucenic)
În Faptele Apostolilor 1 : 24 – 26 este notată rugăciunea pe care ucenicii Domnului Isus au făcut-o în comun pentru ca Dumnezeu să le descopere cine să fie în locul lui Iuda Iscarioteanul :
„Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.”
Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli”.
Şi la ora actuală există cele două categorii de oameni : oamenii sinceri şi oamenii prefăcuţi. În Psalmul 7 : 10 (pe care David l-a scris în contextul problemelor avute cu beniamitul Cuş), omul Lui Dumnezeu a spus :
„Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată”.
Oamenii prefăcuţi sunt descrişi în Psalmul 62 : 4
„Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui : le place minciuna ; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire)”.
Concluzii
Cum putem deosebi oamenii ? Chiar dacă există anumite semne definitorii pentru o categorie sau alta, principala lecţie pe care o putem învăţa de la Ghedeon este acesta :
- caută să I te supui Lui Dumnezeu în tot ce-ţi cere să faci, indiferent de cât de mult te costă, deoarece numai aşa poţi avea parte de Cuvântul Lui, prin care EL îţi va vorbi şi te va călăuzi în viaţă !
Ascultarea de Cuvântul auzit, va aduce un alt Cuvânt auzit … şi numai aşa un om credincios poate înainta din punct de vedere spiritual !
Cuvintele Mariei au o foarte mare importanţă mai ales la ora actuală : „Să faceţi orice vă va zice [Isus]”. (Ioan 2 : 5) Ascultarea a adus minunea (intervenţia Lui Isus în ajutorul lor).
„De ce nu mai sunt minuni ?”
Oare nu şi din cauză că nu ÎL mai ascultăm pe Domnul chiar atât de mult ? Şi se poate că nici măcar nu ne mai vorbeşte personal, iar lucrul acesta ni se pare chiar normal …
STUDII ASEMĂNĂTOARE :