„Să nu treceţi peste ce este scris !” [1 Corinteni 4 : 6] În cadrul prezentului studiu ne vom referi la ce este scris despre frângerea pâinii în Faptele Apostolilor 2.42 şi 46.
„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni … Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă”. (Faptele Apostolilor 2 : 42, 46)
Personal, în perioada 16 – 19 aprilie 2020 (când ne-am amintit de suferinţele, moartea şi Învierea Domnului Isus) am auzit trei păreri care erau diferite şi de biblie dar şi una de alta, despre cum ar trebui să fie luată Cina Domnului, la ora actuală (şi întrebarea legitimă pe care trebuie să ţi-o adresezi personal când auzi astfel de păreri este aceasta :
„Pe cine să crezi ? Care este norma, părerea 1, 2, 3, sau ce scrie în Biblie ?”)
Când unitatea de măsură numită „metru” nu mai este exactă (100 de cm) deoarece au apărut pe piaţă şi rulete la care „metrul” are ori 99 de cm ori 101 sau unele chiar 102 cm după care mă iau ?
După măsura veche (tradiţională / standard) sau după măsura nouă (a celor care spun că nu contează foarte mult ce scrie negru pe alb, ci important este ce înţelegi şi explici tu, din ceea ce vezi) ?
Dacă ar avea aceeaşi călăuzire ar folosi acelaşi etalon, deoarece Biblia a rămas aceeaşi, iar Duhul Sfânt care ne călăuzeşte spune acelaşi lucru tuturor creştinilor, de pretutindeni din lume, indiferent de epoca în care au trăit, trăiesc şi vor trăi !
Chiar faptul că există feluri diferite de a vedea acelaşi lucru, (care este scris negru pe alb în Biblie) ar trebui să ne dea de gândit, deoarece Dumnezeu este Unul !
Este interesant (şi dureros) de observat cum pătrunde între creştini un soi de neomarxism (care cere dărâmarea vechii orânduiri şi nu contează care este acea orânduire, nici nu contează pentru cei care gândesc astfel dacă ea este bună, trebuie demolat tot ce a fost), oameni care caută să reinventeze felul în care Biserica, de când este ea a făcut împărtăşirea cu Cina Domnului.
După două mii de ani, au apărut dintr-odată (cu ocazia virusului şi a stării de urgenţă) păreri diferite, căutând să readucă biserica la origini (adunări de case, ceea ce până la un anumit punct este chiar foarte bine).
Este greu de înţeles însă cum cei care îşi spun „creştini” (care prin definiţie sunt şi trebuie să rămână „urmaşi ai Domnului Isus” şi să facă exact ce a făcut EL) interpretează Cuvântul Lui Dumnezeu într-un mod voit eronat (şi nu voi reda aceste trei păreri greşite care nu au niciun fundament biblic, trei pe care le-am auzit … dar numai Domnul ştie câte vor fi fiind) !
Prima regulă a înţelegerii bibliei este să citim ce este scris, negru pe alb. Cei care distorsionează înţelegerea felului în care trebuie luată Cina Domnului nu au niciun pasaj Biblic în care să scrie negru pe alb că într-o locuinţă particulară (casă) primii creştini :
- au frânt pâina şi
- s-au împărtăşit şi cu rodul viţei (frângerea pâinii şi rodul viţei, adică 1+1=2, doar frângerea pâinii, fără rodul viţei arată aşa : 1+0=1).
Şi trebuie să accentuăm şi faptul că orice învăţătură biblică importantă are cel puţin două ocurenţe (este scrisă în cel puţin două locuri ; a se vedea I Petru 1 : 20 – 21).
Astfel de oameni când citesc în Faptele Apostolilor despre „frângerea pâinii” (2 : 42 şi 2 : 46) înţeleg că acolo în ambele versete se face referire la Cina Domnului … dar deşi în ambele versete scrie despre frângerea pâinii nu se specifică şi de rodul viţei !
În plus nici nu este folosit acelaşi verb în ambele versete, ci este gr. „klasei” (din „klao”, „a rupe, a fisura”, în Fapte 2 : 42 „frângerea pâinii”) iar în Fapte 2 : 46 („frângeau pâinea” este folosit gr. „klōntes”, „a sparge” / în bucăţi) care este drept că au ambele aceeaşi rădăcină („klao”), dar este clar că Luca a făcut o delimitare între Cina Domnului şi masa de seară, la care evreii foloseau tot o azimă!
Este normal că acasă mâncau (pâine) şi trebuie să ne reamintim că erau oameni care se mulţumeau şi cu pâine fără a avea pe masă altceva … (în rugăciunea „Tatăl nostru” se spune doar despre pâine ca mâncare de subzistenţă).
Unii argumentează că în istorie au fost asemenea cazuri, dar noi nu trecem peste ce este scris. Creştinismul s-a dezvoltat în contextul iudaic al primului secol, în care viaţa religioasă se desfăşura în sinagogă.
Acesta este fundamentul clădirii de cult (a „bisericii” cum greşit spunem noi, deoarece biserica sunt creştinii dintr-o anumită localitate).
De la început, Biserica primară a avut o locaţie („odaia de sus”, dintr-o casă care îi aparţinea familie lui Marcu, (a se vedea Fapte 1 : 13, 2 : 1 „Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei … În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc”.
(Dar putem citi şi Fapte 4 : 23, 12 : 12).
Cei care susţin altceva nu-şi pot dovedi părerile, folosind biblia ci doar interpretări ale ei. Aşa au luat fiinţă ereziile. Să dăm ca exemplu botezul copiilor mici.
Cei care îl practică spun că atunci când în Faptele Apostolilor 16 : 30 – 34 scrie despre „toată casa” temnicerului, este logic să înţelegem că avea şi copii mici (ei trec foarte uşor peste ce este scris şi înţeleg ce vor ei din pasajul biblic) !
Temnicerul i-a întrebat pe Pavel şi Sila :
„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit ?” Pavel şi Sila i-au răspuns : „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu”.
Trebuie menţionate câteva lucruri.
- Aici avem o promisiune făcută unei familii. Dar la o evanghelizare, foarte rar toată familia crede în acelaşi timp.
- Pavel şi Sila nu au făcut în acest pasaj biblic o promisiune care să fie valabilă pentru orice familie din lume care la un moment dat va auzi Evanghelia !
- A fost un Har special pentru familia temnicerului, har de care nu au parte toate familiile de pe pământ !
Dar să revenim la ce ne interesează. Unde scrie clar în acest pasaj biblic că în familie erau şi copii mici (bebeluşi) ? Nu găsim scris şi totuşi alţi credincioşi „îi văd clar” în acest pasaj biblic şi de aceea practică botezul copiilor mici !
Cam aşa este şi cu frângerea pâinii ca act de cult pe care unii credincioşi o văd în Fapte 2 : 46 … deşi nu este vorba nici măcar pe departe de aşa ceva !
Dumnezeu să ne binecuvânteze cu ungerea Duhului Sfânt şi cu Harul de a trăi o viaţă în sfinţenie, pentru a ajunge în Cer !