„Moise a scris Legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel. Moise le-a dat porunca aceasta :
„La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea Corturilor, când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El, să citeşti Legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.
Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia.
Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul”. (Deuteronom 31 : 9 – 13)
Pentru formarea unei gândiri Biblice avem nevoia de :
1. Memorarea Cuvântului scris
„Moise a scris Legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel”. (Deuteronom 31 : 9)
Trebuie să ne notăm ceea ce Dumnezeu ne vorbeşte la un moment dat, din Cuvântul Lui ! Chiar dacă nu înţelegem la ce se referă ! Este foarte importantă memorarea Cuvântului Lui Dumnezeu !
„Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale”. (Deuteronom 6 : 6 – 9)
2. Reamintirea constantă a Cuvântului învăţat
„Moise le-a dat porunca aceasta : „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea Corturilor, când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege El, să citeşti Legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor ”. (Deuteronom 31 : 10 – 11)
Apostolul Pavel scria că : „Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos”. (Filipeni 3 : 1)
Apostolul Petru, scria ceva asemănător :
„ … voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi. Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte … ”. (II Petru 1 : 12 – 13)
De ce trebuie să avem tot timpul în minte Cuvântul ? Există un paradox. Trăirea după voia Lui Dumnezeu, aduce binecuvântarea Divină, dar la bine, omul poate să uite de Dumnezeu ! În versetul 20 sunt scrise cuvintele Lui Dumnezeu :
„Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere ; el
1. va mânca,
2. se va sătura şi
3. se va îngrăşa ; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu”.
„După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele Legii acesteia, a dat următoarea poruncă leviţilor care duceau chivotul legământului Domnului :
„Luaţi cartea aceasta a Legii şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta. Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţânarea ta cea mare …”. (Deuteronom 31 : 24 – 27)
Trec anii şi cuvintele profetice spuse prin Moise se adeveresc. Ritualurile erau rămase, dar nu se mai ştia nimic de Cuvântul scris al Lui Dumnezeu !
„Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul : „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. Apoi logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis : „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”
Şafan, logofătul, a mai spus împăratului : „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. Când a auzit împăratul cuvintele din cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele”. (II Împăraţi 22 : 8 – 11)
Dumnezeu are felul Lui, întâmplările (şi împrejurările) prin care ne aduce din nou în faţă Cuvântul scris !
3. Cuvântul trebuie să fie spus şi în public, (în adunarea credincioşilor)
„Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia.
Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul”. (Deuteronom 31 : 12 – 13)
Era o conştientizare a copiilor, (de exemplu), pentru a realiza importanţa Cuvântului Lui Dumnezeu, care se făcea şi în momentul în care copiii auzeau la Biserică, exact ceea ce părinţii îi învăţau acasă !
Există … uzul personal şi uzul public ! (v. 11 – 13) Poate că erau copii, pe care părinţii nu îi învăţau acasă din Biblie şi ei aveau ocazia să audă Cuvântul Lui Dumnezeu ! Frica de Domnul se învaţă :
„Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă şi să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul”. (Deut. 31 : 13).
Caracterul frumos aduce o viaţă binecuvântată, trăită într-un mod cinstit. Acesta este scopul educaţiei creştine. Un exemplu de trăire ca înaintea Lui Dumnezeu este descris în cartea II Împăraţi (capitolul 22 : 7, unde este descrisă renovarea Templului din Ierusalim). Despre lucrătorii de acolo scrie :
„Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit”. Adică nu trebuiau să aducă chitanţe, se ştia că foloseau banii exact pentru scopul urmărit de cei care i-au dăruit !