Întâi, trebuie să clarificăm un fapt.
A fi om (aşa cum vrea Dumnezeu) este sinonim cu a fi credincios !
Întotdeauna oameni adevăraţi au fost puţini. Să vedem câteva exemple din Biblie.
„Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.” (Iov 1 : 1). Uţ era o ţară în care trăia un singur om adevărat !
„Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu ?” … (Geneza 41 : 38). În afară de Iosif, nu exista un alt om, în Egipt !
„Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” (Numeri 12 : 3).
În I Samuel 1 : 6 sunt redate cuvintele pe care i le spune slujitorul lui Saul : „Sluga i-a zis : „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.”
Trec anii şi Dumnezeu vorbeşte din nou, celor care trăiau în vremea aceea : „Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta Ierusalimul.” (Ieremia 5 : 1). Urmarea se ştie … nu a existat un astfel de om, (cu excepţia lui Ieremia), iar Ierusalimul a fost distrus.
(Oricum standardul spiritual era mult mai jos decât pe vremea lui Avraam, care credea că în Sodoma sunt cel puţin zece oameni buni ! Şi nu au fost … a se vedea Geneza 18 : 32.
Dacă ar fi existat „zece oameni buni”, Sodoma şi celelalte patru cetăţi ar fi supravieţuit, aşa, a doua zi dis de dimineaţă, când Avraam s-a sculat :
„şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Câmpia ; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor”.
Singurul care a scăpat era Lot, nu singur, ci împreună cu cele două fiice ale lui, dar, viaţa i-o datora celui care a mijlocit pentru el, fără ca el să ştie ceva ! Sunt realităţi pe care le vom afla doar în veşnicie) …
Prin Ezechiel, Dumnezeu avea să mai spună, peste ani :
„Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul !” (Ezechiel 22 : 30).
Aşa se poate explica hotărârea lui Dumnezeu :
„El vede că nu este niciun om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijină. Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii ; …
„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul. Şi iată legământul Meu cu ei, zice Domnul :
„Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul.” (Isaia 59 : 16, 17, 20 şi 21).
Iar Domnul când vine pe acest pământ, spune exact cum erau unii oameni de pe vremea Lui : lupi răpitori (Matei 7 : 15), şerpi, (Matei 23 : 33), iar unora le transmite un mesaj foarte discret :
„Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia …” (Luca 13 : 32), era vorba despre Irod (a se vedea versetul 31).
Întrebarea este :
„Cine ar putea comunica un mesaj, pe care un om vrea să i-l transmită unei vulpi ?” Numai cineva care este de acelaşi neam … implicit şi fariseii cărora li se adresa Domnul, erau tot vulpi, fiindcă vorbeau aceeaşi limbă ca şi Irod ! (A se vedea contextul acestui verset) !
Petru avea să scrie şi el despre câine şi scroafă :
„Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată : „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (II Petru 2 : 22).
Apostolul Pavel le scria Corintenilor un îndemn care este cât se poate de valabil : „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă ! ” (1 Corinteni 16 : 13). Alegerea de-a trăi ca oameni ai Lui Dumnezeu ne aparţine şi se poate chiar mai mult. Să-L las pe Isus să trăiască EL prin mine … aşa cum ÎI place LUI ! (A se vedea Galateni 2 : 20)