„Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis : „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
Căci va fi dat în mâna Neamurilor ; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ; şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
Ei n-au înţeles [gr. suniémi] nimic din aceste lucruri : căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau [gr. eginōskon „a cunoaşte, a recunoaşte”] ce le spunea Isus”. (Evanghelia după Luca 18 : 31 – 34)
Introducere
Domnul Isus le-a vorbit, nu un om de pe pământ şi totuşi ucenicii nu L-au înţeles, în lucruri pe care Isus le-a explicat limpede. În textul Biblic sunt redate cuvintele Mântuitorului, care spunea despre Sine :
„Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ; şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia”. (v. 32 – 33)
Ce a fost aşa de greu de înţeles din tot ce le-a spus ? Oare de ce nu şi-au dat seama la ce se referă ? În viaţă pentru a pricepe un lucru contează foarte mult felul în care văd / înţeleg lucrurile.
Ucenicii înţelegeau altfel lucrurile. Ei nu se gândeau la un sfârşit prin suferinţă, ci la gloria de care credeau că vor avea parte încă de pe pământ. La un moment Matei notează că :
„Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o : „Ce vrei ?”
„Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta”. (Evanghelia după Matei 20 : 20 – 21)
Trece perioada Jertfei şi Domnul Isus este înviat. Gândirea lor era schimbată ? Nu ! Ei tot la slava pământească se gândeau. În Faptele Apostolilor 1 : 6 – 8, Luca notează ultima întrebare pe care ucenicii aveau să I-o adresează Domnului, neştiind că se aflau cu câteva minute înainte de Înălţarea Lui la Cer !
Ce îi preocupa pe ei, în acele momente ?
„ … apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat : „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel ?” El le-a răspuns :
„Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele ; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”.
Ei se bazau pe o promisiune a Domnului Isus. Evanghelistul Matei scrie că : „Isus le-a răspuns : „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”. (Evanghelia după Matei 19 : 28)
În Evanghelia după Luca 18 : 31 – 34, Domnul Isus nu le-a vorbit ucenicilor prin lucruri greu de înţeles. Dar dacă un om vorbeşte într-o limbă străină, el chiar dacă spune lucruri simple, pentru ascultătorul care nu cunoaşte limba respectivă, vor fi de neînţeles.
Lucrurile pot fi exemplificate şi altfel. Ştirea este pe un anumit post de radio, iar eu ascult alt post, informaţia respectivă se difuzează chiar atunci dar eu sunt pe-o altă frecvenţă.
Un exemplu de acest fel îl avem în Evanghelia după Luca (12 : 13), unde Domnul Isus vorbea despre ceva şi un ascultător din mulţime, îl roagă cu totul altceva :
„Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. El era departe spiritual, deşi fizic stătea acolo … dar nu pe frecvenţa Divină.
Alte exemple din Biblie, de oameni care (la un moment dat) nu L-au înţeles pe Domnul Isus :
- Nicodim. „Isus i-a răspuns : „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri ?” (Evanghelia după Ioan 3 : 10)
- Petru (la spălarea picioarelor). „Drept răspuns, Isus i-a zis : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. (Evanghelia după Ioan 13 : 7)
De ce uneori nu înţelegem lucrurile prin care trecem ? De ce nu înţelegem ce ni se întâmplă ?
În textul citat la început pentru a înţelege în limba greacă este folosit verbul suniémi care înseamnă : a pune împreună, a aduce laolaltă combatanți ostili. Sensul este de a înţelege, a fi înţelept.
Este greu de înţeles (de a pune împreună în mintea mea) două lucruri aparent opuse. De exemplu :
Cum poate un Dumnezeu bun (a se vedea Psalmul 145 : 9 unde scrie că : „Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”), să îngăduie peste un credincios (de exemplu Lazăr) boala gravă, foamea şi sărăcia ?
Sunt lucruri care pe noi ne frământă şi ne întrebăm pe drept : Cum poate un Dumnezeu bun să îngăduie anumite lucruri, care par a fi foarte nedrepte ?
STUDII ASEMĂNĂTOARE :