Efectul distructiv al mâniei 3. Mânia de care mă dezbăr [Estera 2.1]

Florin

III. Mânia de care mă dezbăr

„Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia”. (Proverbe 29 : 8) În Biblie, omul este comparat cu o cetate :

„Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri”. (Proverbe 25 : 28) Înţelegem de aici că omul care ştie să se controleze este ca o cetate bine zidită, înconjurată cu ziduri în care nu intră şi nu iese orice.

A se dezbăra înseamnă : „A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav ; a se dezvăța”. (DEX, 2009)

Ce să fac (cum să procedez) ?

  1. Întreţine-ţi sângele rece, prin disciplinele spirituale, altfel sângele fierbinte va urca la creier ; „Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate”. (Eclesiastul 10 : 4)
  2. Pune distanţă şi timp între tine şi omul mâniat : „Acum, fiule, ascultă sfatul meu : scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran ; şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut”. (Geneza 27 : 43 – 45)
  3. Foloseşte cuvinte de pace deoarece : „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia”. (Proverbe 15 : 1) Un exemplu de astfel de răspuns este în Judecători 8 : 3 unde Ghedeon a spus : „În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian : Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi ?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia”. (Judecători 8 : 3)

Se pare că împăratul Ahaşveroş nu cunoştea psihologia omului. Omul funcţionează cel mai bine cu dragoste, nu cu porunci, sau legi ! Soţul sau soţia pot fi îndepărtaţi (înstrăinaţi de noi), printr-o comportare greşită !

Haman (Mânia) este un distrugător al familie, al vieţii ! Cel ce-i dă importanţă, greşeşte ! În Psalmi (37 : 8) scrie :

„Lasă mânia, părăseşte iuţimea ; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău”, „căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu”. (Iacov 1 : 20)

STUDII ASEMĂNĂTOARE :