„Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită”. (Geneza 49 : 28)
Trei factori ai formării caracterului sunt : temperamentul (ADN-ul), educaţia din familie, şi alegerile personale.
Dar să vedem peste ani ce-a contat foarte mult, mai presus de aceşti factori, (ţinând cont de faptul că toţi aceşti trei parametri ai educaţiei pot fi negativi, în unele familii, iar copilul respectiv nu poate fi învinovăţit nici pentru :
- temperamentul cu care s-a născut (Adn-ul moştenit), nici pentru
- educaţia greşită (deformarea) de care poate că a avut parte şi nici pentru
- alegerile greşite pe care le face tocmai ca urmare a acestor factori) ?
I. Exemple de temperament / personalitate cu probleme :
De frică tatăl spunea despre soţia lui : „Este sora mea”, (ceea ce era o jumătate de adevăr, sau o jumătate de minciună, depinde de partea din care privim lucrurile) !
Cum a procedat copilul ajuns în aceleaşi împrejurări, (fiind într-o ţară străină şi având în suflet aceleaşi stări de temere pentru viaţa lui) ?
1. Avraam. În Geneza 20 : 2 scrie că :
„Avraam zicea despre Sara, nevasta sa : „Este sora mea !” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara”.
2. Isaac. În Geneza 26 : 7 scrie că atunci :
„Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea : „Este sora mea.” Căci îi era frică să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip”.
II. Exemple de model greşit, (educaţie greşită), de deformare :
O expresie incorectă care a fost învăţată în familie era : „Să piară / să moară cutare” !
1. Iacov. În Geneza 31 : 32 sunt scrise cuvintele lui Iacov, (tatăl) atunci când Laban îl acuza că i-a furat idolii :
„Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi ! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale şi ia-ţi-l”. Iacov nu ştia că Rahela îi furase”.
De aceea e bine să nu ne pripim la vorbă. Din neştiinţă omul poate face greşeli dar şi păcate : „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă ? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc !”. (Psalmul 19 : 12)
În Evrei scrie că în Locul Prea Sfânt :
„ … intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului”. (Evrei 9 : 7)
2. Iuda, (unul dintre copii lui Iacov), fără să cunoască adevărul, (despre ce s-a întâmplat în realitate), se aprinde la un moment dat, (ştiind că ei nu au făcut nimic greşit) şi este clar că era sigur că lucrurile sunt aşa cum credea el , aşa că ajunge să spună :
„Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru !” (Geneza 44 : 9)
O exprimare aproape identică cu cea a tatălui ! De unde a învăţat copilul să vorbească aşa ? De la cine şi unde ? De la tatăl lui, în familie …
III. Exemplu de alegeri greşite :
Lui Samuel ajunge să i se spună :
„Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale ; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile”. (I Samuel 8 : 5)
În I Cronici 6 : 28 sunt notate numele copiilor : „ … lui Samuel, întâiul născut : Vaşni şi Abia”.
Cum a fost Samuel ? Atunci când Saul este instalat în funcţie, Samuel spunea :
„Iată-mă ! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui : Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul ? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit ?
De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui ? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi”. (I Samuel 12 : 3)
Este foarte adevărat însă faptul că noi trebuie să facem tot ce depinde de noi, chiar dacă copiii vor alege să facă altceva !
Solomon spunea : „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22 : 6) Oare ?
Acesta este principiul bun, dar dacă acel copil a fost învăţat să facă păcate, va muri în păcatele lui ? Solomon nu a fost educat bine de către tatăl lui ? Ce i-a spus David ? Scrie că :
„David se apropia de clipa morţii şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând : „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea.
- Întăreşte-te şi fii om !
- Păzeşte poruncile Domnului Dumnezeului tău umblând în căile Lui şi
- păzind
- legile Lui,
- poruncile Lui,
- hotărârile Lui şi
- învăţăturile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să izbuteşti în tot ce vei face şi ori încotro te vei întoarce”. (I Împăraţi 2 : 1 – 3)
Regele Solomon spunea despre un copil bine educat că atunci : „ … când va îmbătrâni, nu se va abate de la …” calea pe care a fost învăţat să meargă !
Dar dacă citim cum a fost Solomon, am putea întreba : „ … tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi ?” (Romani 2 : 21) De ce ?
„Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei ; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David”. (I Împăraţi 11 : 4)
Din moment ce educaţia nu a avut efectul scontat, ce a contat atunci cu adevărat, (având în vedere faptul că natura omenească a învins mintea) ?
Harul lui Dumnezeu ! În privinţa lui Solomon, (până la a cărui naştere au trecut probabil ani), Dumnezeu i-a promis lui David :
„Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti ; dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta … ”. (II Samuel 7 : 14 – 15)
Mai presus de gene (ADN), de educaţie şi de alegerile personale, viitorul copilului ţine de harul lui Dumnezeu !
Pentru a înţelege acest adevăr putem privi în Biblie şi vom observa ce-au fost şi ce-au ajuns, (sau unde au ajuns / ce-au devenit în viaţă) diferiţi oameni.
De unde au pornit şi unde-au ajuns … De aceea spune apostolul Pavel că :
„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.
Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic ; ba încă am lucrat mai mult decât toţi : totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine”. (I Corinteni 15 : 10)
Ce era Pavel la momentul respectiv ştim, dar unde ajungea Saul de odinioară … dacă nu i-ar fi ieşit Domnul Isus în drum ?
- Ce viitor ar fi avut Ismael dacă nu l-ar fi binecuvâtat Dumnezeu ?
- Ce se alegea de Iacov, dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit ?
- Ce ar fi ajuns în viaţă Iosif, dacă Dumnezeu nu-l ajuta cu darul tâlmăcirii, închiderea omului care avea să pună o vorbă bună … (deoarece tot Dumnezeu i-a amintit de Iosif, fiindcă scrie clar, că el l-a uitat … când a ajuns la bine) ?!
Numai în cer vom cunoaşte deplin … modul în care Dumnezeu a aranjat toate întâmplările vieţii pentru ca totul să decurgă exact cum a vrut EL !
În viaţă, Dumnezeu ne trece prin situaţiile de care avem nevoie pentru a fi transformaţi, în domeniile în care suntem deficitari, de aceea trebuie să fim atenţi … Dumnezeu ne vorbeşte, numai să luăm seama !