Dreptul lupului de-a decide – a se citi ucide ! (Matei 10.16-17)

Parabole 2013 : Oaia, lupul … şi omul

La ultimul congres al lupilor, s-a pus în discuţie, dreptul oilor de-a trăi. De unde s-a ajuns la această problemă ? Oile au făcut o moţiune, bazată pe Drepturile Fundamentale ale Oii. Printre el figurau :

• dreptul de a paşte iarba neplantată de ele,

• dreptul de-a-şi alege ciobanii,

• dreptul mieilor de-a trăi până la adânci bătrâneţi şi-a nu-i mai lăsa pe oamenii nemiloşi să le omoare copiii,

• dreptul de-a avea o constituţie proprie şi o ţară a lor în care totul să fie guvernat după principiile oilor etc.

Se ştia că oile au un sindicat al lor, care se opune mulsului excesiv şi cer concediu de odihnă, precum şi dreptul de-a decide libere asupra vieţii lor. S-a considerat că nu este moral să fie omorâte de cei cu colţi, (acesta fiind termenul tehnic pentru lupi) şi cei din aceeaşi branşă !

Cererile oilor trebuiau să fie discutate, iar lupii s-au adunat pentru a dezbate problema. În urma discuţiilor s-a ajuns la concluzia logică pentru toţi participanţii, că oaia are dreptul de-a făta cât mai des pentru ca lupilor să le fie satisfăcute pretenţiile / dreptul la mâncare gratuită.

Cu această ocazie au decis că potrivit Legii Junglei, (existente încă în vigoare), orice animal fără apărare, nu are dreptul legal de-a trăi, orice lup / prădător, (pentru a putea ajuta la perpetuarea speciei), având dreptul precum şi obligaţia, de-a sfâşia / omorî şi mânca pe cel lipsit de apărare.

În joc era pusă viaţa lupilor şi toţi au fost de acord cu această hotărâre : dreptul de-a ucide nu poate fi abrogat pentru că ar duce la dispariţia speciei lup, ceea ce ar avea consecinţe asupra întregii planete.

De fapt, în comunicatul oficial, acesta a şi fost principalul motiv pentru care s-a decis să se militeze : binele omenirii atârnă de Drepturile lupilor. Avantajul lupilor era că mai marii massmedieni erau tot lupi, iar oaia nu avea dreptul la antenă făcând parte dintr-o minoritate ! Comunicatul oficial sună aşa :

„Noi lupii, adunaţi într-un Congres extra-ordinar am decis, pentru binele omenirii şi bazaţi fiind pe Constituţia noastră fizică, că oaia are suficiente drepturi, pe care noi nu le negăm şi anume :

• dreptul la iarba de cea mai bună calitate, la care renunţăm de bunăvoie, precum şi la

• dreptul de a făta cât mai mulţi miei şi

• dreptul de-a trăi în mari aglomeraţii, pentru ca noi, lupii să nu fim stresaţi cu alergarea şi să avem accesul liber şi neîngrădit la carnea strict necesară pentru supra-vieţuirea speciei noastre şi la perpetuarea lanţului trofic.

• Drept urmare, orice lup, indiferent de statutul social / vârstă sau formă de asociere, are dreptul legal de-a ucide, drept care este garantat de Drepturile Internaţionale ale lupilor. Acest termen, (a ucide), trebuie să fie foarte clar, pentru a nu lăsa loc de interpretări” …

Trecând la lumea oamenilor, unii ar vrea ca într-o lume a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, să nu trebuiască să fie puse în discuţie Obligaţiile Omului faţă de Creator, (pe al Cărui Pământ locuim) şi nici obligaţiile faţă de Creaţia Lui !

Oare de ce nu există încă o Cartă Internaţională a Obligaţiilor Omului, care să fie măcar în lucru ? (Am verificat Declaraţia Universală a Drepturilor omului, în ea cuvântul obligaţie, apare o singură dată – în articolul 10) !?

Unii ar vrea ca să nu mai amintim de Judecata Lui Dumnezeu, la care fiecare va lua parte şi va trebui să stea în faţa conştiinţei lui, prin care Dumnezeu, Cel Sfânt, vorbeşte iniţial, fiecărui om.

Prea mulţi ani, (cred acest fel de oameni), i s-a răpit murdăriei dreptul de-a trăi în libertate, curăţia având drepturi exagerate ! Acestea trebuie să fie limitate pentru protejarea drepturilor microbilor, viruşilor, etc., la o existenţă liberă şi neîngrădită.

Pentru aceasta se propune eradicarea spălatului, dezinfectatului şi-a oricărui fel de detergent, sau înălbitor care-au făcut o concurenţă neloială murdăriei sufleteşti … drept pentru care se decide că omul nu mai are dreptul de-a folosi apa pentru spălat.

Până la stabilirea unui termen final este îngăduit spălatul fizic, (adică se pune accent aproape numai pe trup cu nevoile lui, ca şi cum omul nu ar avea şi un suflet) … dar este cu desăvârşire interzis spălatul sufletului, al duhului, curăţarea de păcate, care se face prin sângele Domnului Isus !

Este o lume interioară, în care nu trebuie intervenit, în libertatea de decizie a omului, drept care se vrea decretarea interzicerii rugăciunilor, a postului, a studierii Bibliei, a tuturor mijloacelor de binecuvântare, iar creştinii nu trebuie să se implice în politică.

Aceste decrete nu sunt legi omeneşti, ci legi demonice, care se manifestă prin : oboseală, plictiseală etc., în aşa fel încât creştinul nu mai face rugăciuni, posteşte foarte puţin, iar în viaţa lui, Biblia nu mai are nicio prioritate ! Dar creştinii au suficiente drepturi, pe care şi le pot exercita în interiorul clădirilor lor.

În afară, în viaţa de zi cu zi, vor exista numai drepturile trupului omului, valabile în privinţa satisfacerii oricăror pofte. Această hotărâre este valabilă, pentru toţi oamenii, indiferent de religia sau cultul din care fac parte.

În schimb, oilor li garantează dreptul la tăcere, supunere şi sclavie neîngrădită care sunt suficiente pentru o societate liberă, democratică care este bazată pe drepturi şi nu pe obligaţii !

Orice asociere cu lumea oamenilor, (lupi sau oi), este pur neîntâmplătoare şi oricine citeşte are dreptul de a înţelege ! Dumnezeu în Eden, nu a creat iniţial doi Adami, (dar nici două Eve), la care să ataşeze un copil adoptat ! Anomaliile de la voia lui Dumnezeu au origine demonică, care vin de la Diavol, cel ce s-a pervertit şi şi-a transferat mentalităţile în gândirea primului om, Adam :

• să încalci legile Divine,

• să-ţi fi propriul stăpân,

• să-ţi faci legi proprii care să fie bazate pe voile, poftele şi patimile tale.

Toate acestea ţin de orice sistem omenesc care se bazează pe răzvrătirea omului faţă de Creator şi lupta contra Lui şi a Creaţiei Lui !

Plata păcatului înfăptuit este moartea. Acest decret Divin nu poate fi abrogat de nicio cartă omenească a drepturilor scrise sau nescrise. Moartea este o realitate în faţa căreia orice om va trebui să stea fie că vrea, fie că nu vrea, iar acest lucru va fi indiferent de culoare, sex, religie, bogăţie etc.

Orientarea sexuală a cuiva, nu poate fi un etalon în asumarea deciziilor pentru o naţiune ! Şi un om care se orientează, (cu toată sinceritatea lui), după o busolă stricată şi care poate fi şi convins în el însuşi, că merge în direcţia bună, nu va ajunge la destinaţia dorită, care este Cerul ! Direcţia corectă poate fi aflată numai în Cuvântul Lui Dumnezeu, nu în cuvintele oamenilor care se fac că Dumnezeu nu există !

Într-o democraţie reală, nu orice lucru este permis doar fiindcă este propus ! Dacă ar fi aşa, hoţii, (de exemplu, dar şi oricare altă categorie asemănătoare), ar avea dreptul la o exercitare liberă a profesiei, un drept de care nimeni nu ar avea voie să se atingă, din momentul în care, dreptul lor este statuat prin Lege !

Cei ce exagerează nu iau în calcul realitatea existenţei lui Dumnezeu, a Creatorului care decide în dreptul fiecărui om, indiferent de cât de răzvrătit poate alege acesta să fie faţă de EL ! Şi indiferent de cât de bine se ascunde prin viclenia portiţelor din lege, cu care se acoperă !

Înaintea Lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit, frunzele, hainele şi orice acoperişuri sunt valabile doar pentru om ! „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” este scris în Evrei 4 : 13, fie că vrem fie că nu vrem, aceasta nu ţine de ceea ce vrea sau hotărăşte omul, ci de voia Lui Dumnezeu.

Întrebarea este : În Ziua Aceea a judecăţii, mă va găsi Dumnezeu curat … în gândire, în trăire ? Contează ce spune Dumnezeu, fiindcă EL decide, prin Isus Christos şi prin Duhul Sfânt, unde îşi va petrece fiecare veşnicia ! Noi trăim în faţa Lui Dumnezeu, sub privirile Lui, indiferent că vrem sau nu vrem, indiferent de faptul că suntem conştienţi sau nu !

Pot trăi în voia Lui sau în voia mea, dar în funcţie de decizia mea … va fi decizia LUI în privinţa mea ! Adam şi Eva au ales Pomul cunoştinţei sau canalizarea aptitudinilor fiinţei spre inutil.

ÎL aveau pe Creator, puteau sta în prezenţa Lui, comunicau cu EL … ce aveau de învăţat de la lucrul creat / pomul cunoştinţei ? Scopul celui rău era însă altul : Fără Dumnezeu şi implicit cu el, cu cel rău …

Într-o ţară numită pământ / Tera etc., răzvrătitorul cel dintotdeauna, caută să aducă la lumina legii, noile mentalităţi ale omului secolului XXI, care se bazează pe democraţia de inspiraţie demonică, ce diferă de democraţia de inspiraţie divină care se bazează pe Cuvântul Vieţii.

Cel rău inspiră forma în care să se dea o legalitate faptelor firii, (care au existat de la Căderea în păcat), pentru a accentua răzvrătirea creaţiei faţă de Creator. Acest mod păcătos de a trăi, apostolul Pavel îl descrie astfel:

„ … patimi scârboase … femeile lor au schimbat

• întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii ; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit

• întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase ; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac” (Romani 1 : 26 – 32).

Domnul Isus, când îi trimite pe ucenicii Lui, îi compară cu oile care vor evangheliza lupii ; pentru a reuşi, li se cerea să aibă ceva de la şerpi şi ceva de la porumbei … pentru a se putea păzi de oameni :

„Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni …” (Matei 10 : 16 – 17).

Atenţie ! De fiecare dată când vorbeşte despre ucenici, Domnul foloseşte comparaţia : „ca … nişte oi … ca şerpii … ca porumbeii”, dar ei nu erau nici oi, nici şerpi, nici porumbei … însă, în cazul lupilor, Domnul Isus nu mai foloseşte comparaţia ! De ce ? Fiindcă lupii erau / sunt lupi cu adevărat !