A înnebunit sarea ?
Evanghelia după Luca 14 : 34 – 35 „Sarea este bună ; dar dacă sarea îşi pierde gustul [gr. mōranthē litt. “înnebuneşte”] ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta [gr. artythēsetai] ?
Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă”.
Cine poate înnebuni ? Sarea !
Dar sarea (alimentul) nu are minte / gândire. Poate să-şi piardă mintea o persoană. Se poate spune că în cazul alimentului, sensul lui a înnebuni este simbolic, acel fel de sare pierzându-şi exact sensul existenţei. Rămâne cu forma exterioară, fără a mai avea puterea interioară.
Adevărul însă este altul. Domnul Isus îi compară cu o astfel de sare pe unii credincioşi care au forma, neavând însă şi fondul, (cum ar fi o bancnotă devalorizată, cu care cândva îţi puteai cumpăra multe, cum a fost la noi bancnota care din valoarea nominală de 10.000 de lei a ajuns să fie echivalată cu … 1 leu).
Sarea este un simbol al creştinilor şi este interesant că în Evanghelia după Matei 5 : 13 este folosit exact acelaşi cuvânt :
„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul [gr. mōranthē], prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra [lit. „cu ce o vei săra”] ? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni”.
Pentru a înţelege la ce s-a referit Domnul Isus, (când a spus lit. „ … dacă sarea înnebuneşte” [gr. mōranthē], Evanghelia după Luca 14 : 34), să observăm unde este folosit gr. móros (nebun).
În Noul Testament acest cuvânt este folosit de douăsprezece ori :
1. Vorbirea acuzatoare
„Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii ; şi oricine va zice fratelui său : „Prostule !” va cădea sub pedeapsa Soborului ; iar oricine-i va zice : „Nebunule !” [gr. Mōre] va cădea sub pedeapsa focului gheenei”. (Evanghelia după Matei 5 : 22) Aici Domnul se referă la omul care la mânie, vorbeşte ce nu trebuie.
2. Auzirea Cuvântului fără decizia de schimbare a vieţii, de supunere / îndeplinire a voii Domnului Isus
„Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit [gr. mōrō] care şi-a zidit casa pe nisip”. (Evanghelia după Matei 7 : 26)
Nebun este omul care aude Cuvântul, fără însă a îndeplini şi voia lui Dumnezeu ! În viaţă un astfel de om poate ajunge foarte rău ! Necazul poate veni oricând. Ceva de genul acesta a fost în Iov 1 : 19, unde găsim scris :
„Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei : casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit”.
Dar una este să fii puternic ancorat în Christos, să te încrezi în Dumnezeu şi cu totul altceva este atunci când temelia vieţii eşti tu însuţi. În I Corinteni 3 : 10 – 11, apostolul Pavel spunea că :
„După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos”. Singura fundaţie solidă este Dumnezeu !
În Biblie scrie despre EL :
„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor”. (Isaia 26 : 4)
3. Preţ prea mare pus pe valorile pământeşti, în defavoarea celor spirituale
„Nebuni [gr. mōroi] şi orbi ! Care este mai mare : aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul ?” (Evanghelia după Matei 23 : 17) De ce îi numeşte Domnul Isus aşa ?
Gândeau total greşit, ei considerau că :
„Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic ; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui”. (v. 16) Altfel spus : lucrul mic, tencuiala era mai de preţ decât clădirea !
4. Comoditatea
„Cinci din ele erau nechibzuite [gr. mōrai], şi cinci înţelepte”. (Evanghelia după Matei 25 : 2) Tipul de om comod, care face minimul necesar, alegând să trăiască la limita de jos a vieţii creştine … este nebun.
5. Nepăsarea. Neglijarea botezului în Duhul Sfânt
„Cele nechibzuite [gr. mōrai], când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn … ”. (Evanghelia după Matei 25 : 3) Domnul Isus a folosit aici cuvântul nebun !
Trebuie să fii exact aşa … dacă poţi să-L aştepţi pe Isus … şi să nu fii pregătit. Nu poţi să pierzi timpul dormind, (când ştii în adâncul sufletului tău că nu ai suficient untdelemn), şi să crezi tot felul de explicaţii teologice ale unor oameni, care nu mai ard demult pentru Isus !
Să-ţi laşi mântuirea la cheremul altora ? La ultima seară de rugăciune, (în data de 18 Noiembrie 2016), a fost invitat şi un frate care a vorbit foarte puţin, (poate două minute, înainte de-a cânta o cântare alături de un alt credincios).
A spus că L-a întrebat pe Domnul Isus ce să spună, (el având un dar de descoperire). Domnul i-a vorbit astfel :
„Întreabă-i : Vreţi să participaţi la Răpire ca Mireasă sau ca spectatori ?” Personal … nu am auzit niciodată o astfel de întrebare !
6. Pretenţii nejustificate
„Cele nechibzuite [gr. mōrai] au zis celor înţelepte : „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele”. (Evanghelia după Matei 25 : 8) Fac puţin dar cer mult … am pretenţii să fiu ajutat, fără să fi îndeplinit nici măcar ceea ce ştiam limpede că eu trebuia să fac !
7. Neglijarea crucii / Jertfei Domnului Isus, în favoarea filosofiei
„Căci nebunia [gr. mōron] lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii ; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii”. (I Corinteni 1 : 25) În context (în versetele 23 – 24), apostolul Pavel scria :
„ … noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie [gr. mōrian] ; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu”. Credincioşii au valori total opuse celor necredincioşi, (fiind valabil şi opusul).
8. Dispreţuirea fraţilor de credinţă care sunt neînsemnaţi
„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune [gr. mōra] ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari”. (I Corinteni 1 : 27)
Apostolul Pavel, în cartea I Corinteni foloseşte cuvântul nebun cu înţelesul de lucru considerat a fi fără valoare, deşi este cât se poate de important, accentuând tocmai faptul că, omul poate judeca extrem de greşit.
Iar când un om priveşte aurul şi întreabă : Ce este cu paiele acestea ? … nu mai ai ce spune.
9. Autoînşelarea
„Nimeni să nu se înşele : dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun [gr. mōros], ca să ajungă înţelept”. (I Corinteni 3 : 18) Nu te potrivi felului de gândire al lumii !
10. Răsturnarea valorilor personale
„Noi suntem nebuni [gr. mōroi] pentru Hristos ; voi, înţelepţi în Hristos ! Noi, slabi ; voi, tari ! Voi, puşi în cinste ; noi, dispreţuiţi !”. (I Corinteni 4 : 10) Un om care-şi spune creştin, (ducând o viaţă de confort) poate dispreţui pe creştinul care trăieşte o viaţă jertfitoare !
În fond nu a fost aşa şi pe vremea Domnului Isus ? Ce spuneau unii dintre contemporanii Lui, despre ce i s-a întâmplat ? „ … şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit”. (Isaia 53 : 4)
În vremea teologiei prosperităţii, creştinul care o duce rău, sigur că a făcut el ceva ce nu trebuia ! Oare chiar aşa să fie ? Dar dacă eu nu fac ce trebuie ? Şi a judeca pe un frate, (în loc de-a-i întinde o mână de ajutor), sigur este păcat !
11. Comportament nepotrivit
„Fereşte-te de întrebările nebune [gr. mōras] şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri”. (II Timotei 2 : 23) Apostolul Pavel îi scria lui Timotei (în versetul 16) :
„Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti … ”. Creştinul are grijă ce vorbeşte, el nu este o sursă de conflict. Acelaşi sfat, apostolul Pavel i-l dă şi lui Tit :
12. Fapte nu vorbe
„Dar de întrebările nebune [gr. mōras], de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice”. (Tit 3 : 9)
Acestea sunt cele douăsprezece trepte ale decăderii spirituale pe care omul se coboară, datorită nevegherilor lui … dar tot pe ele (dacă creştinul va alege să schimbe sensul de mers şi să urce), va ajunge în prezenţa Lui Dumnezeu !
Cum se manifestă nebunia ? Concluziile le putem trage singuri ! La fel putem deduce şi cum se ajunge la nebunie !
Domnul Isus a spus clar :
„Sarea este bună ; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, [lit. înnebuneşte] prin ce i se va da înapoi gustul acesta ?
Atunci nu mai este bună
- nici pentru pământ,
- nici pentru gunoi, ci
- este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă”. (Evanghelia după Luca 14 : 34 – 35)
În Evanghelia după Marcu (9 : 50) sunt scrise cuvintele Domnului Isus :
„Sarea este bună ; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta ? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii”.
Sinonimul gustului este puterea spirituală !
Se poate ca un creştin să rămână doar cu religiozitatea, fără a mai avea ungerea şi puterea Duhului Sfânt ? Este clar că răspunsul este : Da ! Dar spre deosebire de sarea (aliment), el este o persoană care poate decide să-şi schimbe direcţia de mers dinspre jos, (ţinta fiind pământul şi valorile lui), hotărând să-şi îndrepte faţa în sus, spre Isus !
Postul, rugăciunea, mărturisirea ne pot readuce acolo unde am fost cândva ! În general decăderea este treptată, (ca în cazul lui Samson). Îmi permit numai câte puţin, să las din standardul de spiritualitate, ştiind că Domnul este bun şi îngăduitor. Dar păcat înseamnă şi deviere de la ţintă.
Ce trebuie să fac în momentul în care realizez că sunt gol, (din punct de vedere spiritual), că nu mai am untdelemn şi nu mai sunt o lumină pentru cei din jurul meu ? Să-mi fixez din nou ca ţintă a vieţii mele pe Isus :
„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori,
- să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi
- să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
- Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre”. (Evrei 12 : 1 – 3)
(Va continua)