Dispreţul. II. Pe cine / ce poate dispreţui un credincios ? [Isaia 53.3]

Dispreţul. „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”. (Isaia 53 : 1 – 3)

Pe cine poate dispreţui un credincios ? Pe :

1. Fratele de credinţă

Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău ? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău ? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris :

„Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu”. (Romani 14 : 10 – 12)

O atitudine corectă este cea a omului care conştient fiind că va sta înaintea Lui Dumnezeu, este atent la modul în care îşi trăieşte el viaţa, nu la ceea ce face (sau nu face) altul.


2. Disciplinarea Lui Dumnezeu

Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii : „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El”. (Evrei 12 : 5)

Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta”. (Iov 36 : 17)

Uneori poate nu avem parte de disciplinare ci de încercare. Petru care la început excludea din mintea lui ideea de suferinţă (chiar şi pentru credinţă) a ajuns peste ani să scrie :

Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul ; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu”. (I Petru 4 : 1 – 2)

„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi ; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui”. (I Petru 4 : 12 – 13)


3. Biserica Lui Dumnezeu

Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia ; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce ?

N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? În privinţa aceasta nu vă laud”. (I Corinteni 11 : 20 – 22)


4. Boala de care suferă cineva

Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate. Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată.

Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu ; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus”. (Galateni 4 : 12 – 14)


5. Prorociile

Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”. (I Tesaloniceni 5 . 20 – 21)


6. Tinereţea cuiva

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea ; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”. (I Timotei 4 : 12)

Exemplul cu respectul acordat de Eli, Cuvântului Lui Dumnezeu, deşi era rostit printr-un copil (Samuel fiind un copil). În I Samuel 3 : 15 – 18 scrie că :

Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis : „Samuele, fiule!” El a răspuns : „Iată-mă !”

Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul ? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus !” Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic”.


7. Stăpânul (patronul) credincios

Toţi cei ce sunt sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.

Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt „fraţi”, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioşi şi preaiubiţi. Învaţă pe oameni aceste lucruri şi spune-le apăsat”. (I Timotei 6 : 1 – 2)

Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos”. (Coloseni 3 : 23 – 24)


Concluzie

În Proverbe 14 : 21 scrie că :

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi”.

Faţă de acelaşi om (care este nenorocit) un om are o atitudine de dispreţ, altul însă are milă şi îl ajută. Eu cu cine mă asemăn ?


STUDII ASEMĂNĂTOARE :