Dispreţul. I. Introducere [Isaia 53.3]

Dispreţul

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”. (Isaia 53 : 1 – 3)

Pe cine poate dispreţui un credincios ?

  1. Pe fratele lui de credinţă (Romani 14 : 10),
  2. disciplinarea Lui Dumnezeu (Evrei 12 : 5),
  3. Biserica Lui Dumnezeu (I Corinteni 11 : 20 – 22),
  4. boala de care suferă cineva (Galateni 4 : 12 – 14),
  5. prorociile (I Tesaloniceni 5 : 20 – 21),
  6. tinereţea cuiva (I Timotei 4 : 12),
  7. stăpânul (patronul) credincios (I Timotei 6 : 1 – 2).

Isus a fost dispreţuit de foarte mulţi dintre contemporanii Lui. Dar tot dispreţul mă poate face şi pe mine să pierd ocazia de-a-L întâlni pe Mântuitorul precum şi ocazia de-a primi viaţa veşnică prin Isus şi viaţa din EL.

De ce ? Deoarece dispreţul este o formă de manifestare a superiorităţii cuiva faţă de altcineva, în fond fiind o manifestare a mândriei personale, caracteristică omului care se vede superior celuilalt.

A dispreţui înseamnă :

a avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva ; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă”. (DEX, 2009)

Dispreţul este un :

Sentiment al celui care nesocotește sau depreciază pe cineva sau ceva; atitudine prin care cineva își manifestă lipsa de stimă sau considerație față de cineva sau de ceva; desconsiderație”. (DLRLC, 1955-1957)


STUDII ASEMĂNĂTOARE :