După exprimarea credinţei lor, cei trei tineri au fost aruncaţi în cuptorul cu foc. Era drept ? Pentru că Daniel nu i s-a închinat împăratului a fost aruncat în groapa cu lei. Era corect ? Răspunsul omului duhovnicesc este: Da ! Aceasta, din punctul de vedere al lui Dumnezeu … dar, din punctul nostru de vedere am spune : Nu !
Noi, când suntem în necaz, la fel ca şi ei vedem cuptorul sau groapa cu lei, dar ochii noştri nu văd dincolo de realitatea prezentului. Focul sau leii au rolul lor în viaţa noastră. Ce-au spus ei în necaz ştim, dar ce spun oare, atunci când văd doar prima parte a viitorului- doar partea întunecată? La fel ca şi cei trei şi la fel ca şi Daniel, omul duhovnicesc nu se închină la ceea ce se închină majoritatea. El ascultă de Domnul, indiferent de situaţie şi-L recunoaşte în orice situaţie. El ştie că Dumnezeu este pe Tronul Universului chiar şi atunci când în universul lui mic s-a întâmplat ceva, (o tragedie mare), are convingerea că Domnul a trimis-o.
Când în cutia poştală găseşti o scrisoare cu numele şi adresa ta la destinatar, ştii că are şi un expeditor. Dumnezeu este expeditorul necazurilor care vin pe adresa noastră (bineînţeles, dacă eu trăiesc cu El şi nu sunt eu sursa problemelor). Ele nu vin la întâmplare. La El totul este planificat, şi Dumnezeu îi răsplăteşte pe aleşii Lui, după cum şi ei ÎL aleg în momentele dificile. Şi El răsplăteşte regeşte. În primul rând, necazul ne arată unde suntem faţă de El. Cum ÎL privesc atunci când îmi merge rău ? ÎL privesc bine ? Sau ÎL văd în funcţie de vremuri şi de împrejurări ? Creştinul ÎL recunoaşte în toate căile vieţii lui, fiindcă ÎL cunoaşte. Puterea Lui se arată în neputinţa noastră. Dacă vrei mai mult din puterea Lui, trebuie să te laşi mai mult la dispoziţia Lui, la fel ca şi cei din exemplele date.
Scopul necazului este să mă ajute să-L cunosc pe EL, Omul durerii, ce este obişnuit cu suferinţa. Credinţa este binoclul lui Dumnezeu, prin care văd cerul de pe pământ; prin credinţă pot să văd ceea ce este în spatele cuptorului sau a gropii cu lei, a necazului care are un început, dar are şi-un sfârsit!