Ispitirea Domnului Isus (I), Luca 4.1-2 [schiţă de predică]

Florin

Dimensiunile testării sau Căutătorii de Isus

Luca scrie ce S-a întâmplat în viaţa Domnului Isus, imediat după ce a fost botezat în apă : „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile” (Luca 4 : 1 – 2).

Ascultarea de Dumnezeu aduce testarea credincioşului, iar în funcţie de mărimea ascultării / sacrificiului, va fi şi intensitatea încercării, dar şi mărimea răsplătirii şi a autorităţii spirituale, care sunt dobândite.

„După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur”. (Luca 4.13, 14)
Cele patruzeci de zile de post, Luca le rezumă astfel :

„N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis :

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” Isus i-a răspuns :

„Este scris : „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4 : 2 – 4)

Câteva observaţii din Ispitirea Domnului Isus :

  • Cel rău are un Univers … dar nu are o pâine !
  • Omul care nu are pâine, (sau lucruri materiale, pâinea în Biblie fiind de fapt termenul generic pentru mâncare, nu doar pentru pâine), caută experienţe spirituale deosebite !
  • Refugiul în sufletesc sau spiritual, (de ex. funcţiile), în timp ce alţii trăiesc doar pentru pâine, neglijând total spiritualul …
  • Dumnezeu îmi cere să fiu stăpân pe mine, nu peste toată lumea !
  • „Îşi ia lumea în cap” se spune despre unii … la noi este deja ! Dar acest lucru nu se vede decât atunci când omul este testat …

În I Tesaloniceni 5 : 23 – 24, apostolul Pavel scria :

„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin ; şi

  1. duhul vostru,
  2. sufletul vostru şi
  3. trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta”.

Ordinea sfinţirii este : duh, suflet, trup. Total pentru Dumnezeu. Cel rău ar vrea ca omul să-I fie credincios doar parţial … numai o treime, sau două treimi din creştin să fie pentru Isus. Inversează ordinea priorităţilor, pe primul plan fiind pus trupul, cu necesităţile lui : pâinea să o am cu orice preţ !

Unii pun accent doar pe duh şi revelaţii neglijând Cuvântul scris. Alţii dau prea mare importanţă sufletului şi pe Cuvânt, neglijând lucrarea Duhului ! Dar, cei mai mulţi dau importanţă doar trupului, de aceea prima ispită este pentru a obţine pâine !

Actualizate cele trei ispite, pot fi sintetizate prin :

  1. Ispita de-a te ajuta cu mâna ta !
  2. Ispita compromisului, făcut în ascuns !
  3. Ispita de-a te arunca în gol !

Acest tip de ispitire este valabil pentru fiecare credincios adevărat ! Pentru a ne face conştienţi de acest adevăr Dumnezeu a făcut să existe în Biblie un verset foarte important, care apare în patru locuri diferite din Scriptură :

  • „Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele ?” (Iov 7 : 17 – 18).

Prima parte a acestui pasaj se repetă şi în Psalmi (8 : 4) :

  • „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă ?”

Versetul este reluat în Psalmi 144 : 3

  • „Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el ?”

Citatul mai apare şi în cartea Evrei 2 : 6

  • „Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului, ca să-l cercetezi ?” Faptul că Dumnezeu a făcut ca acest verset să fie readus în atenţie în perioade diferite, ne arată cât de important este !

În cartea Iov, (locul în care acest verset apare pentru întâia oară), sunt scrise două lucruri care arată cum are Dumnezeu grijă de credincios :
1. Omul este cercetat în toate dimineţile şi
2. Omul este încercat în toate secundele !

(De aceea contează foarte mult să folosim vremea cercetării. Există un timp al obţinerii puterii spirituale, al cercetării din partea Lui Dumnezeu, iar apoi vin ispitele. În funcţie de folosirea acelui timp dedicat sufletului, omul va trece victorios, sau va cădea în ispită, dacă pentru el, nu este importantă înrădăcinarea în Christos) !

Un exemplu pentru noi este Domnul Isus, despre care Marcu scrie că :

„A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi, când L-au găsit, I-au zis : „Toţi Te caută.”

El le-a răspuns : „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” (Marcu 1 : 35 – 38).

Toţi ÎL căutau, dar nu toţi L-au găsit ! (Şi trebuie să ţinem cont de faptul că, DOMNUL ISUS în ziua anterioară a avut un program foarte încărcat ! A se vedea contextul) !

Vremea când Isus poate fi găsit este mai ales dimineaţa, pe când este încă întuneric de tot !

Petru şi ceilalţi ucenici L-au căutat la o oră matinală … şi L-au găsit. Nu erau singurii căutători de Isus, dar numai ei L-au găsit … contează ora la care fac căutarea !

Noaptea este un timp al cercetării spirituale, al acumulării puterii duhovniceşti. Înainte de patimi Domnul a vorbit Ierusalimului … fără ca el să-L audă, fiindcă pentru ei EL nu avea valoare … deşi aveau un sistem întreg al apropierii de Dumnezeu, care însă, la ora aceea era complet privatizat … aşa încât numai de DUMNEZEU nu mai era loc în el ; (şi pare a fi asemănător cu ceea ce este şi la ora actuală) ; a se vedea II Cronici 15 : 3 unde găsim scris că :

„Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat …”), aşa că Domnul Isus vorbeşte iar omul … sau toată cetatea, nu ia seama, (nu ţine cont de Cuvânt)  : „ … n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19 : 44). Aceasta avea să coste cândva, fiindcă avea să aducă distrugerea cetăţii !

Pentru cei care însă învaţă să stea înaintea Domnului, în vremea cercetării, timpul încercării, nu aduce căderea ! Această lecţie, aveau să o înveţe ucenicii, care deşi ar fi trebuit să vegheze, în Grădina Ghetsimani, aleg să se lase doborâţi de oboseală, iar atunci când vine încercarea, ÎL părăsesc pe Domnul şi fug ! De ce ? Fiindcă lipsea puterea spirituală, aşa că ceea ce ştiau teoretic, învaţă practic :

„Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, [în Cuvânt] ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el” (Matei 13 : 20 – 21).

În cele spirituale există un Prea târziu. Prin proorocul Ieremia Dumnezeu a vorbit astfel :

„Suie-te în Galaad şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului ! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine ! Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi ?

Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă ! EL face pe mulţi să se poticnească ; cad unul peste altul şi zic :

„Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului !” Acolo strigă :

„Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.” (Ieremia 11: 16 – 17).

Soluţiile de autosalvare, ideile, tot ce producem noi, nu ne dau puterea spirituală, deoarece CEL neglijat, este în spatele problemelor care aduc căderea. De ce ? Pentru a ne învăţa iarăşi şi iarăşi, că despărţiţi de EL nu putem face nimic ! Aşa că este foarte valabil versetul din Isaia 55 : 6 – 7 :

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi ; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând”.

Adevărata căutare spirituală, implică şi pocăinţa !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :