Obişnuinţa cu obişnuitul este incredibilul vieţii de credinţă. Există în zilele noastre o credinţă raţională care explică totul, dar este lipsită de puterea LUI. Uităm mult prea uşor cuvintele scrise de apostolul Pavel : “Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de DUHUL şi de putere”, care are un scop precis (I Corinteni 2 : 4 si 5).
Credinţa raţională poate explica aproape totul, poate să-I interpreteze faptele, dar o face într-un fel în care doar cândva omul va înţelege cât de greşit a putut fi. Intelectul a luat locul credinţei, şi aşa numită înţelepciune ţine loc de minuni.
Aceasta şi datorită faptului că ne mulţumim cu atât de puţin ! Oare cum ar arăta Evangheliile şi Faptele Apostolilor lipsite de puterea LUI manifestată vizibil ? Nu ar conţine multă teologie ?
Constituţia este dată pentru a fi respectată. În unele ţări, nu este folosit cuvântul constituţie, germanii, de exemplu, spun Legea de bază. Tot în cazul unei ţări, legea de bază poate fi greşită, fiind un produs al minţii omeneşti, (şi sunt suficiente exemple de legi care au fost etalonul pentru o anumită perioadă, deşi în timp ele s-au dovedit a fi greşite, fiind înlocuite cu alte legi mai bune).
Acest lucru nu se poate spune şi despre Biblie. Cuvântul scris este un produs al Dumnezeirii. Şi nu numai atât. Ioan spunea despre Domnul Isus că El este Cuvântul.
Problema este mult mai complicată, dacă o privim din acest punct de vedere. Îmi pot permite să-i fac operaţii estetice Domnului, doar pentrucă nu-mi plac anumite părţi din trupul (a se citi Cuvântul) Lui ? Este păcat să iei din ceva ce nu este al tău, cu atât mai mult, să tai dintr-o persoană …
Doar hoţul are libertatea de-a face ce vrea cu ceeace nu este al lui. Dar, într-o zi Cineva ne va cere socoteală dacă am ascuns ceva ce nu era de ascuns, dacă vom ascunde o valoare care nu este a noastră ci a Lui !
În unele vieţi, din acest motiv există atât de mult întuneric în trăire, şi atât de multă suferinţă . Pentrucă nu împart drept Cuvântul adevărului. Predica uneori poate fi o piedică !
În Evanghelia după Ioan la capitolul 21 în versetul 25 este scris : “Mai sunt multe lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu deamănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.”
Iar acesta este ultimul verset al Evangheliei scrise de Ioan, (care conform studiilor actuale), se ştie că a fost ultima carte scrisă, din Biblie, (din punct de vedere cronologic).
Dacă este aşa, acesta este ultimul verset din Biblie ! Un verset care pare a fi incredibil. Nu-i facem exegeza, deşi poate fi înţeles. Un motiv al nescrierii unor semne este dat în Evanghelia după Ioan, (capitolul 20 : 30 şi 31).
Motivul scrierii unor semne, (pentrucă Ioan nu spune cuvinte), este pentru a produce în noi credinţa şi implicit a ne aduce la viaţa veşnică. DOMNUL nu ne încarcă mintea cu informaţii care nu au ca finalitate credinţa şi viaţa veşnică, (dar este clar că s-ar fi putut scrie mai multe).
Şi azi, dacă cei care-L cunosc şi-ar nota experienţele cu EL, (inclusiv pe Internet), s-ar putea face mai uşor diferenţa dintre cuvinte şi vorbe. Dar sunt prea puţini aceia care-şi fac timp să scrie despre intervenţiile DOMNULUI din viaţa lor. Aşa a fost atunci, aşa este şi azi. Întrebarea este : De ce ?
Pentrucă, pentru acest fel de oameni, minunile LUI fac parte din cotidian. Pentru ei, neobişnuit înseamnă altceva. Zi neobişnuită este ziua în care nu s-a întâmplat ceva deosebit. Aceasta este realitatea cuvintelor: “Şi iată că EU sunt cu voi în toate zilele …”. (Evanghelia după Matei 28 : 20 ) Se poate ca în vreo zi din viata LUI să nu se fi întâmplat ceva deosebit ?
Există atât de puţină inspiraţie spirituală din cauză că oamenii nu mai inspiră atât de adânc încât să-şi ia aer din Cer. Lipsa cuvintelor LUI nu se datorează răpirii Cuvântului la cer, deşi DOMNUL a avut parte de Înălţarea le Cer, dar EL a trimis pe CINEVA în locul LUI.
Pe CEL care este sursa inspiraţiei divine, pe DUHUL SFÂNT, (I Petru 1 : 21, Evrei 3 : 7…). EL este încă printre noi şi fiind CEL care a insuflat Cuvântul scris, respirarea LUI ne poate insufla şi nouă aerul cerului.
Dar aceasta cere timp petrecut cu EL zilnic. Timp pe care omul modern tot mai puţin i-L oferă. De fapt, tot mai puţin şi-l oferă. Tot mai puţină valoare are Cerul pentru noi … pe zi ce trece. Devalorizarea Cerului se produce concomitent cu creşterea cunoştinţei spirituale şi a scăderii trăirii pe măsura cunoştinţelor acumulate.
Există o mare cantitate de mesaje audio, video, scrise … şi totuşi, privind pe ansamblu, oamenii nu sunt mai sfinţi decât predecesorii lor, care poate că nici nu au visat la aşa ceva. (Îmi amintesc numai de câte nu aveam înainte de 1989, în privinţa studiului Biblic …).
Şi asa ceva există notat şi în Biblie; dorul după o cunoaştere tot mai profundă, dorinţa neîndeplinită însă pentru cei din acele vremuri …
„Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre … „. (I Petru 1 ; 10 – 13 )
Există o foame ciudată, deşi este puţin impropriu acest cuvânt. O foame de cunoaştere spirituală a experienţelor altora, care nu are însă ca efect o saturare cu EL. Acest fel de foame, este ca şi cum vezi pâinea pe ecran şi tu rămâi flămând, dar te amăgeşti cu faptul că ai văzut-o.
Acolo, undeva, ea este reală, dar, pentru tine, ea rămâne o simplă imagine, care nu poate avea efect pozitiv asupra stomacului. Ea se stocheaza undeva în minte dar trupul nu beneficiază de ea.
Pentru cei sinceri însă, există azi-ul cunoaşterii, a realităţii prezenţei LUI. Ei consumă o mâncare despre care alţii doar au auzit : voia LUI, împlinirea planurilor LUI, pentru care trebuie însă, mai întâi cunoaşterea lor.
Faptul că cineva este ucenicul LUI nu garantează şi această hrănire … (a se vedea Ioan 4 : 32, 34) ! Şi totuşi există eroi ai credinţei, care umblă şi astăzi printre noi. Sunt însă prea mici pentru a fi observaţi … ei deţin „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3 : 4).
Dar, realitatea trăirii cu Dumnezeu a unor astfel de oameni, a ieşit la iveală, doar după decesul lor, când ne-am întrebat : „Cum am putut fi atât de orbiţi, încât să nu vedem ce trăire aveau ei cu Dumnezeu … şi ce fel de oameni aveam printre noi !„
Dumnezeu este Acelaşi, iar aceasta înseamnă că şi Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt la fel, în 2012 cum au fost şi în vremea Bisericii Primare ! Anii au trecut de-atunci, dar Dumnezeu nu a trecut ! EL este Acelaşi, iar Duhul Lui este la fel … dacă ÎL caută cineva … ÎL va găsi ! Dacă ÎL caută din toată inima !
„Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă” (Psalmul 145 : 18 – 19). Versetul 18 trebuie luat literal … iar Dumnezeul Cel Viu devine real, pentru mine … aici şi acum !