În cântarul lui Dumnezeu sau Despre autoevaluarea relaţiei cu Dumnezeu ! Cum mă vede Dumnezeu şi cum mă văd eu ?
În Proverbe 16 : 11 găsim scris : „Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul ; toate greutăţile [ebr. ‘aḇ · nê- lit. „pietrele”, la sg. eben „piatra”] de cântărit sunt lucrarea Lui”.
Autoevaluarea relaţiei mele cu Dumnezeu se poate face folosind cântarul şi unităţile de măsură pentru greutate, descoperite în Cuvânt.
În II Samuel 14 : 26 scrie despre „greutatea [ebr. eben, lit. „piatra”] împăratului”, unitatea de măsură, etalonul care era la împărat. Literal se traducea cu : „piatra împăratului”, deoarece se pare că iniţial erau folosite ca greutăţi de cântărit … pietrele care aveau o anumită greutate iar mai apoi au devenit etalon de măsură / greutăţi de cântărit.
- Cântarul este : „instrumentul care serveşte la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi”.
- Cumpănă : „Cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor”.
La sfârşit de an este bine să aflăm (sau să ne reamintim) că Dumnezeu foloseşte cântarul, cumpăna şi greutăţile de cântărit şi în privinţa vieţii spirituale. Iar în funcţie de rezultatul cântăririi sunt şi deciziile luate de EL.
În Iov 34 : 23 scrie că :
„Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui”.
Dumnezeu nu are nevoie să se folosească de un cântar pentru a şti care îmi este greutatea spirituală, dar eu am nevoie să văd cântarul şi cât arată greutăţile de pe el. Noi avem nevoie de cântar şi de greutăţi pentru a ne vedea starea spirituală, altfel s-ar putea să avem despre noi o părere prea bună.
Să observăm două exemple. Un exemplu este în viaţa lui Ezechia :
„Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui”. (II Cronici 32 : 31)
Ezechia a avut nevoie să ştie cum este cu adevărat înaintea Lui Dumnezeu, deoarece el avea o părere foarte bună despre el (a se vedea v. 24 – 26), dar adevărul este că nu avea înălţimea spirituală la care el credea că a ajuns.
Un alt exemplu de testare (cântărire a încrederii unui om în Dumnezeu) este în viaţa lui Filip.
„Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip : „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia ? ” Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă”. (Ioan 6 : 5 – 6)
Rezultatul este cunoscut … ucenicul a constatat el însuşi că este foarte uşor din punct de vedere spiritual.
În Naum 1 : 14 scrie :
„Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur : „Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele ; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate ; îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea uşor.”
Iov spunea la un moment dat :
„ … să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea !” (Iov 31 : 6) Iov rostea aceste cuvinte fără a şti că tocmai atunci era cântărit, fiind exact în cumpăna Lui Dumnezeu !
Nu ştim ce greutate spirituală avea Iov (la momentul respectiv), dar în Daniel 5 : 27, sunt notate cuvintele pe care Daniel i le-a adresat unui împărat (lui Belşaţar) :
„Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor !”
Să ne reamintim faptul că pentru a cântări un om, Dumnezeu nu are nevoie să-l pună efectiv pe un cântar. Acest lucru este adevărat şi pentru mine. Şi eu îmi pot cântări greutatea spirituală analizând :
- deciziile pe care le iau, la un moment dat (a se vedea Daniel 5 : 1 – 4).
- cumpărăturile pe care le fac, (dau banii pe ceea ce are valoare pentru mine, deoarece în special pentru acel lucru plătesc) !
Unde se duc banii, zi de zi, lună de lună, acolo sunt adevăratele mele valori !
„Pentru că
- unde este comoara voastră [acel ceva pe care mi-l doresc], acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6 : 21), iar după ce omul decide ce face cu veniturile lui şi îşi cumpără lucrul dorit, este valabil versetul din Luca 12 : 34 „Căci
- unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră”.
În II Corinteni 4 : 17 scrie :
„Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”.
Este bine să ştiu că şi necazurile din acest an, care mi-au produs întristare, în economia Lui Dumnezeu au fost de folos pentru creşterea greutăţii mele spirituale, a seriozităţii mele, a încrederii în Dumnezeu, a apropierii de EL.
Pot spune din toată inima : Slavă Domnului pentru tot !