În limba greacă cuvântul folosit este loidoroi şi este folosit în Noul Testament numai de două ori şi anume în :
- I Cor. 5 : 9 – 11 : „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător [gr. loidoros], sau beţiv, sau hrăpăreţ ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi”.
- I Cor. 6 : 9 – 11 : „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta : nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii [gr. loidoroi], nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi ! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru”.
În limba română a defăima are două sensuri : 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva ; a ponegri, a calomnia. 2. A dispreţui, a subaprecia ; a umili, a înjosi.
Pentru unii oameni a defăima este ceva obişnuit şi nu li se pare a fi ceva foarte grav, dar din punctul de vedere Biblic, defăimătorii nu au nicio şansă de a ajunge în Cer ! „Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta … nici defăimătorii … nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”.