„În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare : „Învăţătorule, Moise a zis : „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.” Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit ; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea ? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis :
„Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice : „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.” (Matei 22 : 23 – 33).
Cui Îi spuneau saducheii că nu are cum să existe Învierea ? Celui ce este Învierea şi Viaţa ! (Ioan 11 : 25). De ce nu avea cum să fie aşa ceva ? Din cauza exemplului pe care ei l-au dat din experienţa lor !
Dar aveau atâtea exemple din Biblie, din Vechiul Testament, în care sunt descrise învieri din morţi, (care au fost făcute pe vremea lui Ilie şi a lui Elisei de exemplu), dar erau şi versete în care este scris despre învierea din morţi !
Saducheii erau urmaşii lui Ţadoc, marele preot. Erau ceea ce la ora actuală numim teologi liberali. Ei iau din Biblie ce vor, (exact ceea ce le susţine convingerile religioase), iar supranaturalul este scos. Dar oare cum arată Biblia care este în mintea mea ?
Saducheii au mers la Isus, după ce mai devreme acolo au fost şi fariseii, care tocmai plecaseră pentru a se sfătui, cum să-L prindă pe Isus cu vorba, după ce au auzit Pilda nunţii fiului de împărat (v. 15).
Şi saducheii procedează la fel ca fariseii. Ei nu vin să discute cu Isus, în particular ci ÎL atacă în public. Probabil că această problemă, cu care ei au venit la Isus, a fost folosită pentru a îi închide pe mulţi.
Scopul lor este clar că era acela de-a-L compromite, pentru că era o problemă de nerezolvat ! Textul se încheie cu reacţia de uimire a ascultătorilor … însă Matei nu redă cum au plecat saducheii de la această întâlnire !
Trei adevăruri din acest text şi trei concluzii :
I. Cunoaşterea supranaturală
În versetul 29, Domnul Isus le spunea saducheilor :
„Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi …“. În limba greacă pentru cunoaştere este folosit aici eidotes, care se traduce cu :
- a fi conştient,
- a lua în considerare,
- a percepe.
Cuvântul din care provine acest termen este folosit de exemplu în Apocalipsa 17 : 3, unde Ioan scrie :
„Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut [gr. eidon] o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă … ”. Acest lucru a fost posibil prin „arătarea Duhului”, un dar de descoperire !
Un alt loc, în care este folosit acelaşi cuvânt este Marcu 2 : 12 :
„Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau : „Niciodată n-am văzut [gr. eidon] aşa ceva !” Aici au parte de cunoaştere cei care asistă la o minune !
Din aceste două texte putem învăţa că sensul lui a vedea este descoperirea Divină ! Această cunoaştere este supranaturală şi poate fi printr-o vedenie, sau ceva ce vine prin darul de cunoştinţă, fie o lucrare a unui dar de putere al Duhului Sfânt.
În I Corinteni 12 : 7, este folosită expresia arătarea Duhului, care este foarte plastică, (traducerea Cornilescu), fiind un termen care arată exact acest aspect.
Este însă clar că această cunoaştere nu este ceva la nivelul minţii, ceva ce omul poate face prin puterea lui ci ţine de darurile Duhului Sfânt. Fără Duhul Sfânt şi călăuzirea Lui, ne putem rătăci foarte uşor !
II. Învierea
Sunt cel puţin două extreme, în privinţa învierii. Cei care spun că nu mai este nimic după moarte şi a doua, a celor care susţin că Învierea a şi avut loc.
A. Şi noi trebuie să fim atenţi pentru că urmaşii saducheilor trăiesc şi azi :
„Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor ? ” (I Corinteni 15 : 12).
Sunt oameni care cred că Domnul Isus, a înviat din morţi, şi totuşi predică neînvierea ! De ce ? Dacă este adevărat că există viaţa veşnică, este adevărat şi că va exista o zi a socotelilor (Ziua Judecăţii), iar aceasta nu este bine !
B. În epistola II Timotei (2 : 15 – 18) apostolul Pavel scrie :
„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti ; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.
Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora”.
În plus, zi de zi şi an de an experimentăm realitatea învierii … în agricultură. Acolo se seamănă în putrezire şi învie în neputrezire. Dumnezeu are toată puterea. A făcut totul din nimic, aşa că pentru EL nu este greu să îi învie pe cei care au adormit în Christos !
După deces, trupul este pus în pământ, dar adevărata persoană pleacă din trup, de pe pământ şi va fi cu Dumnezeu. Lucrul acesta se vede clar în Pilda bogatului şi a lui Lazăr.
„Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui” (Luca 16 : 22 – 23).
III. Rătăcirea
Domnul Isus le-a spus celor de atunci : „Vă rătăciţi”. A (se) rătăci înseamnă :
- „A greşi drumul, direcţia, a nu mai şti unde se află.
- A se pierde de cineva ; a se răzleţi.
- A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la ţintă. 2. A pribegi, a hoinări, a colinda.
- A se aşeza într-un loc străin ; a se aciua, a se pripăşi. 3. A nu mai şti unde a fost pus sau unde se găseşte cineva sau ceva; a pierde.
- A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aştepta nimeni să se afle. – Lat. *erraticire”. (Dex)
Să nu uităm că şi pe vremea Naşterii Domnului Isus :
„ … toţi preoţii cei mai de seamă şi … cărturarii norodului” (Matei 2 : 4), cunoşteau localitatea în care trebuia să se nască Mesia … dar nu ştiau că EL deja era născut ! Nu aveau acces la ceasul lui Dumnezeu şi nu ştiau în ce vreme se aflau. Data Naşterii nu era scrisă în Biblie … şi la fel este şi cu Răpirea !
Verbul pe care Domnul Isus îl spune aici (a rătăci), în limba greacă este planasthe şi este folosit de şapte ori în Biblie:
1. Matei 22 : 29.
2. Marcu 12 : 24 „Drept răspuns, Isus le-a zis : „Oare nu vă rătăciţi [gr. planasthe] voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu ?”.
3. Marcu 12 : 27 „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi [gr. planasthe] !”
4. I Corinteni 6 : 9 – 10 „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă înşelaţi [gr. planasthe] în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”.
5. I Corinteni 15 : 33 „Nu vă înşelaţi [gr. planasthe] : „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
6. Galateni 6 : 17 „Nu vă înşelaţi [gr. planasthe] : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera”.
7. Iacov 1 : 16 – 17 „Nu vă înşelaţi [gr. planasthe] preaiubiţii mei fraţi : orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”. În context este scris despre ispitire !
Pentru a înţelege mai clar în ce constă rătăcirea vom reda un alt cuvânt, care este derivat din a rătăci. În Apocalipsa 2 : 20 scrie :
„Dar iată ce am împotriva ta : tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească [gr. plana, „să inducă în eroare, să seducă”] pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor”.
Concluzii :
1. Părerile mele din minte, chiar greşite fiind, nu ÎL vor împiedica să facă exact ce a promis în Cuvânt. Fie că aleg să cred, fie că eu nu cred în Cuvântul scris, Învierea va avea loc, iar după ea va urma şi Judecata !
2. Contează ca părerile mele să fie bazate pe Sfânta Scriptură, (pentru aceasta trebuie să cunosc Cuvântul), nu pe revelaţii care nu au nicio bază în Cuvântul scris. Exemplul proorocului din I Împăraţi 13 : 8 – 9, este clar :
„Omul lui Dumnezeu a zis împăratului : „Jumătate din casa ta să-mi dai, şi n-aş intra cu tine. Nu voi mânca pâine şi nu voi bea apă în locul acesta ; căci iată ce poruncă mi-a fost dată, prin cuvântul Domnului : „Să nu mănânci pâine, nici să bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.” !
A greşit că nu a ascultat de Cuvântul Domnului ci s-a luat după un om care arăta a fi credincios, şi care spunea că ar fi avut o revelaţie ulterioară …
3. Cei sinceri nu vor rămâne în rătăcire, chiar dacă au deviat de la Cale, fiindcă Domnul Isus a promis că : „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” (Ioan 7 : 17 ).
Harul nostru este că de noi se ocupă Marele Păstor al oilor. El Îşi cheamă oile pe nume, (Ioan 10 : 3). Când dintr-o Biserică de o sută de membri, unul s-a rătăcit, El ştie cine este persoana respectivă.
Nu s-a rătăcit oaia care are crotalul cu numărul şaptezeci, ci Ion sau Gheorghe ! El este Cel care face constatarea, dar apoi are metodele Lui prin care îl readuce pe cel rătăcit acasă :
„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte ?
După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ; şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” (Luca 15 : 4 – 6).
Două exemple :
Saul !
El spunea în Faptele Apostolilor 24 : 16 :
„De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”. Apoi lui Timotei i-a scris :
„Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi …”. (II Timotei 1 : 3).
Şi totuşi, el este cel care Îl prigonea pe Isus, asuprindu-i copiii.
„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti ?” „Cine eşti Tu, Doamne ?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis : „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” (Fapte 9 : 4 – 5). Să nu uităm ce spunea Domnul Isus :
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” … „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25 : 40, 45).
Saul era sincer, dar proceda greşit. Harul lui şi al nostru este că Domnul Isus cunoaşte ce este în inima noastră când facem anumite lucruri … şi nu ne lasă ci intervine în viaţa noastră !
Abimelec :
„Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis : „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns : „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat ? Nu mi-a spus el că este sora sa ? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său ? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.”
Dumnezeu i-a zis în vis : „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată : de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.” (Geneza 20 : 3 – 6). Când a intervenit Dumnezeu ? Probabil că … în noaptea în care ar fi fost făcut păcatul !
Dar există şi reversul. Pot să stau de vorbă cu Isus, El să mă înveţe şi totuşi să rămân la fel ! Saducheii îşi susţineau concepţiile şi după Înălţarea la Cer, după ce Isus a Înviat !
În Fapte 4 : 1 – 2 scrie că : „Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii, foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi”.
Trec anii, iar în Fapte 23 : 8 scrie :
„Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă” ! Saducheii … zic … exact aşa scria şi Matei, în textul citat !
În mod sigur, acest lucru s-a petrecut înainte de anul 70. După ce Templul a fost distrus, saducheii au dispărut. Nu mai exista locul de muncă şi nu se mai justifica nici ocupaţia lor !