„Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei. Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus ; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.
Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis : „Pentru ce cere neamul acesta un semn ? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.
Ucenicii uitaseră să ia pâini ; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine. Isus le dădea în grijă şi le zicea : „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod !”
Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei : „Fiindcă n-avem pâini.” Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis :
„Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini ? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi ? Aveţi inima împietrită ? Aveţi ochi, şi nu vedeţi ? Aveţi urechi, şi nu auziţi ? Şi nu vă aduceţi aminte deloc ?
Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat ?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.
„Şi, când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat ?” „Şapte”, I-au răspuns ei. Şi El le-a zis : „Tot nu înţelegeţi ?” (Marcu 8 : 10 – 21)
„Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini ; ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”
Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor”. (Matei 16 : 11 – 12)
Uneori parcă suntem orbi şi surzi faţă de Cuvântul Lui Dumnezeu şi nici măcar nu realizăm ce vrea să ne înveţe Dumnezeu, prin ceea ce ni se întâmplă.
Introducere
Integritatea. Şapte pâini sau opt ?
Să reluăm firul evenimentelor.
Văzând nevoia ascultătorilor Lui, Domnul Îşi întreabă ucenicii :
„Câte pâini aveţi ?” … „Şapte”, I-au răspuns ei. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ ; a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă ; şi ei le-au împărţit norodului.
Mai aveau şi câţiva peştişori : şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia. Au mâncat şi s-au săturat ; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.
Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei”. (Marcu 8 : 5 – 10)
Deci Domnul a aflat că au şapte pâini, care I-au fost aduse şi ei au avut parte de cea de-a doua înmulţire a pâinilor. Imediat după aceea „au făcut curat” şi au fost adunate şapte recipiente cu rămăşiţele de firimituri, iar apoi a plecat publicul ascultător iar Marcu notează că :
„Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei”.
Au ajuns la destinaţie şi acolo a avut loc cearta de vorbe produsă de farisei, iar evanghelistul notează că Domnul Isus :
„ … i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. Ucenicii uitaseră să ia pâini ; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine”. (Marcu 8 : 13 – 14)
Aceasta înseamnă că de fapt au avut opt pâini. Oare a fost păstrată intenţionat (şi pentru ceilalţi au fost donate celelalte şapte pâini, sau poate să fi fost primită pe parcurs, nu ştim), dar ceea ce este clar este faptul că ceea ce ţinem ascuns (cu bună ştiinţă) va fi scos cândva la iveală.
Oare de ce nu înţeleg realităţile lumii spirituale ?
„Isus le-a zis : „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.” Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau : „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini !”
Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis : „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini ? Tot nu înţelegeţi ?
Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat ?
Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat ? Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini ; ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor ?”
Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor”. (Matei 16 : 6 – 12)
Domnul nu le-a explicat pe înţelesul lor că de fapt foloseşte un limbaj spiritual, în care aluatul este o metaforă pentru învăţătura greşită, ci i-a lăsat pe ei să-şi folosească mintea şi să înţeleagă mesajul pe care El l-a avut pentru ei.
Să observăm trei situaţii din viaţă, în care ascultătorul / destinatarul mesajului nu a înţeles
(sau a interpretat greşit) realitatea :
I. Omul nemântuit (Nicodim)
„Isus i-a zis : „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis :
„Cum se poate naşte un om bătrân ? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască ?”…
Nu te mira că ţi-am zis : „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul ; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Nicodim I-a zis :
„Cum se poate face aşa ceva ?” Isus i-a răspuns : „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri ?” (Ioan 3 : 3 – 4, 7 – 10)
II. Conştiinţa pătată (David). Credinciosul care ţine în conştiinţa lui un păcat pe care îl ascunde cu grijă …
„David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan : „Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.” Şi Natan a zis lui David : „Tu eşti omul acesta !” (II Samuel 12 : 5 – 7)
III. Creştinul firesc (Petru), care este sincer, dar nu a experimentat botezul în Duhul Sfânt.
„În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.
Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis :
„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele ?” Drept răspuns, Isus i-a zis : „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis :
„Niciodată nu-mi vei spăla picioarele !” Isus i-a răspuns : „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul !”
Isus i-a zis : „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot ; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. (Ioan 13 : 2 – 10)
Chiar era de necrezut (şi de neacceptat) ca Dumnezeu să săele un om pe picioare ! Întâmplarea descrie exact ceea ce avea să explice mai târziu apostolul Pavel şi anume că :
„ … omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie ; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”. (I Corinteni 2 : 14)
După ziua Cincizecimii, Petru a fost transformat !
Lipsa de înţelegere a realităţilor spirituale poate avea cel puţin trei cauze, fie :
- nu am experimentat naşterea din nou / întâlnirea cu Dumnezeu … sau poate că :
- am un păcat nemărturisit, sau
- nu am înaintat suficient de mult pe calea spirituală …
Dar ce / cine mă ţine să-mi rezolv provlemele ? Pentru a înţelege realităţile spirituale este nevoie să-mi fac ordine exact în aceste trei domenii ale vieţii.