Dacă vor bea ceva de moarte, III, Experimentele [Marcu 16.14-20]

Florin

O a treia categorie de evenimente din viaţa unui om o constituie : III. Experimentele

Cuvântul experiment care are ca sinonim şi ispita este definit ca : „Încercare făcută pentru a cerceta sau a cunoaște caracteristicile cuiva sau a ceva”. (MDA 2, 2010)

Care este de fapt scopul acestui studiu ? Să înţelegem că nu se fac experimente nici cu otrava, nici cu şerpii, şi de fapt un credincios adevărat nu se va juca cu niciun pericol de moarte (în cazul nostru fiind un virus).

Iniţiativa ispitirii Lui Dumnezeu, („fă ceva extrem şi nu se va întâmpla nimic, deoarece tu eşti copilul Lui”) vine de la cel rău. El vine cu idei de genul acesta :

  • „Aruncă-te în gol şi sigur Dumnezeu va interveni”.

Aceasta este ispita inversată faţă de cea care a fost servită Evei : „Consumă din fruct şi vei vedea că

  • Dumnezeu nu va interveni, îţi garantez că nu vei muri … Cine garanta ? Tatăl (inventatorul) minciunei ! Aici se potriveşte vorba românului care spune : nu-l doare gura …

În Matei 4 : 5 – 7 scrie că :

„Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis :

„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos ; căci este scris : „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta ; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

„De asemenea este scris”, a zis Isus : „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.

În Matei 4 : 10 – 11 este descris sfârşitul întâmplării :

„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris : „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească”.

Domnul Isus nu a făcut experimentul propus de cel rău, deoarece Dumnezeu nu ascultă de cel rău şi nu face ceva la comanda celui rău !

În acel caz, cel rău nu avea nimic de pierdut, el fiind iniţiatorul răului şi ar fi rămas doar spectator la nenorocirea altuia (aşa cum a fost şi în cazul Evei şi al lui Adam, precum şi al multor celor care l-au ascultat şi au făcut ce le-a trecut cândva prin minte, fără să analizeze bine gândul venit şi oportunitatea unei astfel de iniţiative).

[În Luca 4 : 9 – 12 este descrisă aceeaşi ispitire din viaţa Domnului Isus, pe care o redăm pentru a observa detaliile care diferă :

„Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis : „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici ; căci este scris :

„El va porunci îngerilor Lui să Te păzească” ; şi : „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” Isus i-a răspuns : „S-a spus : „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”.]

În cazul ispitirii Domnului Isus trebuie să ţinem cont de câteva lucruri :

  • ispitirea Domnului Isus, a fost ceva extrem, (permis de Dumnezeu în confruntarea directă cu cel rău) deoarece şi Jertfa Domnului Isus avea să aibă, are şi va avea o valoare veşnică.
  • Dumnezeu nu îngăduie ispite de o asemenea amploare, oricui (să fie dus dintr-un loc în altul, să-l audă cu urechile lui pe cel rău) etc. Isus era Dumnezeu întrupat !
  • Cei doi se cunoşteau reciproc din veşnicie : cel rău ştia că are de-a face cu Fiul Lui Dumnezeu, iar Isus, la urmă îi spune pe nume : Satana. Nu se vedeau pentru prima dată, ci se ştiau din alte vremuri, de când erau amândoi în Cer !

Să observăm câteva pasaje Biblice :

    • Marcu 1 : 23 – 26 „În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige [duhul rău, nu omul] : „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret ? Ai venit să ne pierzi ? Te ştiu cine eşti : eşti Sfântul lui Dumnezeu !” Isus l-a certat şi i-a zis : „Taci şi ieşi afară din omul acesta !” Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt mare”.
    • Marcu 1 : 34 „El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli ; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau”.
    • Faptele Apostolilor 19 : 15 „Duhul cel rău le-a răspuns : „Pe Isus Îl cunosc …”.

La final o avertizare extrem de serioasă pentru cei ce se cred a fi supercredincioşi.

  • Pământul cu tot ce este pe el este al Lui Dumnezeu („ … al Domnului este pământul !” Exod 9 : 29 ; „Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc !” Psalmul 24 : 1).
  • Pe proprietatea Lui nu-şi poate permite nimeni să facă ceva fără acceptul Lui. Aceasta înseamnă că .
  • Dacă pe pământ se întâmplă ceva rău, este datorită faptului că Dumnezeu l-a permis având un anumit scop pe care îl va atinge. Cine este copilul Lui Dumnezeu, este păzit dacă ascultă de Dumnezeu.

Dacă vrei să fii păzit ascultă de autorităţi, de cei care sunt puşi de Dumnezeu să te conducă. Nu-i asculţi eşti pe cont propriu, iar tot ce va urma va fi numai din cauza ta, cânt tu încerci să bravezi : „să te arunci în gol, să bei ceva otrăvitor” etc. … fiind sigur că numai ţie nu ţi se va întâmpla nimic !

Accidentul este o :

„Întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, rănirea sau moartea cuiva”. (Dex)

Când ieşi din casă, deşi ţi se atrage atenţia să stai înăuntru, este ca şi cum treci strada pe roşu … pericolul este pe aproape, chiar dacă pe moment poate scapi, dar trebuie să îţi fie foarte clar că atunci când ieşi în afara casei trăieşti şi în afara voiei Lui Dumnezeu!

STUDII ASEMĂNĂTOARE :