Dacă vor bea ceva de moarte, II, Accidentele [Marcu 16.14-20]

Florin

O a doua categorie de evenimente din viaţa unui om o constituie accidentele.

II. Accidentele

Sunt acele evenimente care ţin de accident, de întâmplare şi nu de voinţa exprimată prin faptă a omului care are parte de aşa ceva. În Evanghelia după Marcu 16 : 14 – 20 sunt amintite două feluri de accidente (unul produs de-o fiinţă vie care vrea să facă răul, iar al doilea produs de-o substanţă, de ceva care nu are voinţă) :

  1. Marcu 16 : 18 „ … vor lua în mână şerpi … ”.
  2. Marcu 16 : 18 „ … dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma …”.

1. Şarpele

Apostolul Pavel a avut avut parte de un şarpe. În Faptele Apostolilor 28 : 3 – 6 scrie că :

„Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc ; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii :

„Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău.

Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort ; dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu”.

Nu a fost un act al voinţei lui (nu a căutat el şarpele, şi nu a pus mâna pe el intenţionat), iar Dumnezeu l-a păzit şi s-a folosit de acel eveniment pentru a Îşi arăta puterea.

2. Ingerarea unui lichid otrăvitor

În Noul Testament nu avem un exemplu de otrăvire neintenţionată, (când cineva bea accidental ceva de moarte), dar în viaţă s-au întâmplat şi astfel de cazuri, când cineva a băut ceva otrăvitor crezând că este apă … şi de fapt era un acid (de exemplu), iar Dumnezeu a intervenit într-un mod miraculos (cunosc cel puţin un astfel de caz).

Domnul Isus accentuează clar aici faptul că de protecţia Lui Dumnezeu are parte cel care este victima unui accident, nu şi cel care face ceva voit, (bea ceva de moarte cu bună ştiinţă) … un astfel de om va suporta consecinţele !

În Psalmul 91 : 1 – 10 scrie :

„Cel ce stă [şi sunt amintite imediat în continuare patru locuri fixe] sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte

  1. la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul : „El este
  2. locul meu de scăpare şi
  3. cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred !” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde
  4. sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui !

Nu trebuie să te temi nici de groaza [efectul pe care pericolul din exterior îl are asupra sufletului] din timpul nopţii, nici de

  1. săgeata care zboară ziua, nici de
  2. ciuma care umblă în întuneric, nici de
  3. molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici : „Domnul este

  • locul meu de adăpost !” şi faci din Cel Preaînalt
  • turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău”.

De pericolele din afară (care zboară / umblă / bântuie etc.) este păzit este cel ce stă (sub ocrotire / la umbra Lui / în cetăţuie, în turn) în interior ŞI NU SE DEPLASEAZĂ ÎN EXTERIOR ÎN LOCUL ÎN CARE SINGUR SE EXPUNE PERICOLELOR.

De paza Lui Dumnezeu nu are parte cel care iese de sub protecţia Lui Dumnezeu (iese din cetate şi se expune primejdiilor din exterior : laţul vânătorului, ciuma, groaza, săgeata, molima etc.) !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :