Cu mici excepţii, în fiecare familie există o persoană îndrăgită de noi, pe care o întreţinem cu drag, nerealizând că ascultând de ea putem ajunge în pedeapsă.
Numele ei este : Zgârcenia. Ei îi dăm ceea ce ar trebui să-i dăm Domnului.
Are şi un bilet cu care vine. Pe el scrie: “Nu am …, Nu avem, suntem săraci” !
Ne place ideea şi o hrănim zilnic. “Nu am !” Este cea mai cunoscută melodie (internaţională), de la ora actuala Şi cea mai cântată – În funcţie de numărul de persoane dintr-o familie, se cântă pe două, pe trei, sau pe patru voci … Dar nu numai aici se spune : “Nu am !” ci şi în Locuinţa Morţilor …
[În Luca 16 : 24 scrie despre bogatul de odinioară că : „a strigat : „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta”.
Practic, a cerut doar o picătură de apă … şi nu a primit. I se aduce aminte de viaţa de pe pământ, de alegerile pe care le-a avut de făcut, (care erau supravegheate de CEL care vede totul, dar el, nu a realizat că tot ce face omul se contabilizează …), iar Avraam îi spune : ” … adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune … „.
De ce trebuie să audă aceste cuvinte ? Fiindcă vecinul lui, pe lângă care sigur trecea, măcar din când în când : „dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului” (v. 21).
Despre Lazăr scrie că era aşa de bolnav încât „zăcea” şi nu oriunde ci „La uşa lui” (v. 20). Aşa se explică faptul că el vedea firimiturile care cădeau pe jos, deoarece, dacă ar fi fost mai la distanţă, nu le-ar fi putut vedea, el fiind imobilizat la pat, cum se spune azi !
Şi chinul lui era, în mod sigur mai mare, văzând că ar fi de unde să primească ceva şi el, pentru a scăpa de foame … Este mai uşor să treci printr-o încercare când nu ai de unde şi nici nu vezi nicio posibilitate de scăpare, dar este mult mai greu atunci când îl vezi pe fratele tău de credinţă, că ar putea să facă ceva, dar nu vrea să te ajute …
Nu trebuie să uităm că Avraam i se adresează fostului bogat cu „Fiule”, (v. 25), el fiind frate de credinţă cu Lazăr …].
Acolo nu va exista apa, pentru cel ce nu a dat, (de exemplu bogatul, din pilda spusă de Domnul Isus, a se vedea Luca 16 : 19 – 31), care nu şi-a făcut timp s-o dea pe gratis. Dacă ar fi dat, ar fi primit. Primim de multe ori gândul Diavolului şi îl respingem pe cel al Domnului Isus (Luca 12 : 29) :
“Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căci toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.
Aici Domnul Isus ne spune :
1. Ce să căutăm şi
2. ce să nu căutăm.
Noi, (deşi pentru noi sunt cuvintele acestea), am inversat căutările. Căutăm ceea ce nu trebuie să căutăm mai întâi, şi nu căutăm ceea ce ni s-a poruncit să căutăm – hotărând că noi deja am găsit Împărăţia (Matei 13 : 44).
Este bine de aflat că, lucrarea Domnului înaintează aşa de încet, un motiv fiind şi banii. Poftele creştinilor au ajuns mai importante decât voia lui Dumnezeu.
Pe altarul poftelor jertfim zilnic mai mult decât pe altarul lui Dumnezeu. Iuda L-a vândut pe Domnul Isus pe o sumă mică de bani … nu avea destui, mai avea nevoie. Pe el nu-l putem înţelege ! Cum a putut să facă aşa ceva ? Dar pe noi ne înţelegem. Noi chiar avem nevoie … deşi avem mai mult decât a avut el în mod normal.
Aceasta este o greşeala a noastră. Ne întelegem mai mult pe noi decât ÎL înţelegem pe El ! Şi fiindcă noi nu dăm ceea ce avem, (partea materială), nici El nu ne dă ceea ce numai El are: Binecuvântările spirituale!
În faţa acestei probleme avem doar două alternative :
1. Daniel îi dă un sfat unui om, care pentru o vreme era împărat :
“Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire” (Daniel 4 : 27).
2. Să pun vârf păcatelor mele şi să-i înţep pe cei din jurul meu ! (În I Tes. 2 : 16, apostolul Pavel scrie :
„Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu !„).
Omul poate să se potrivească sau să se împotrivească voii lui Dumnezeu … cale de mijloc nu există .
Zgârcenia, trebuie să fie dată afară – ea nu iese de bunăvoie – este un păcat tentant, mai ales în momentele de lipsă – dar dragostea pentru Isus mă face să veghez cu El, să sufăr împreună cu El pentru a şi birui împreună cu El ! (II Timotei 2 : 12).