Când îi vede trişti pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, Iosif se interesează de starea lor sufletească :
„Ei i-au răspuns : „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis :
Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru … Iosif i-a zis : „Iată tălmăcirea visului :
Cele trei mlădiţe sunt trei zile. Peste trei zile faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.
Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine ; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta. Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă”. (Geneza 40 : 8, 12 – 15)
Iosif, probabil că se aştepta ca după trei zile totul să fie altfel, ştiind că mai marele paharnicilor îşi va recăpăta funcţia şi era logic, (sau cel puţin este clar că se aştepta), ca mai marele paharnicilor să pună o vorbă pentru el, omul lui Dumnezeu, (prin care i s-a descoperit viitorul).
„Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte ; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi … Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos ; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte ; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin”. (1 Corinteni 13 : 9 – 10, 12)
De ce este doar în parte, (o cunoaştere parţială) ? Pentru că Dumnezeu ne vorbeşte doar cât avem nevoie / sau putem înţelege la momentul respectiv !
Şi Iosif a cunoscut viitorul doar într-o măsură, iar lucrurile nu au decurs aşa cum a crezut el. Dumnezeu i-a descoperit ceva din viitorul celor doi demnitari ai lui Faraon, dar pentru el, nu a avut niciun cuvânt de la Dumnezeu. În cazul lui, nu a fost deloc aşa cum se aştepta el.
Au trebuit să treacă încă doi ani, pentru a fi eliberat. Dar după aceea, totul a fost la superlativ, Dumnezeu i-a dat mult mai mult decât şi-ar fi putut imagina el !
„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor ! Amin … ”. (Efeseni 3 : 20 – 21)
În viaţă, uneori atât ne este dat să aflăm, cât vrea Dumnezeu pentru momentul respectiv : „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte”. (1 Corinteni 12 : 11)
Un exemplu este în II Corinteni 1 : 14 : „ … cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus”.
Cunoaşterea parţială are legătură cu lucrurile descoperite, pe care Dumnezeu alege să ni le spună, din viitorul nostru, dar ştim că întotdeauna Dumnezeu va avea lucruri ascunse : De ce-urile … la care nu primim răspuns !
Lucrurile ascunse :
- Deuteronomul 29 : 29 „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia”.
- Proverbe 20 : 19 „Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse ; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci”.
- Romani 2 : 16 „Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor”.
- I Corinteni 4 : 5 „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu”.
Un exemplu de acest fel este în viaţa lui Elisei. În cartea II Împăraţi 4 : 27, este descris momentul în care femeia din Sunem vine la Elisei :
„Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis : „Las-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut”.
Când Domnul nu vorbeşte este bine să nu ne formăm păreri, presupuneri, crezuri … Şi prorocul Natan, a greşit când a presupus, că David fiind omul lui Dumnezeu, sigur că era bine ce avea de gând să facă, (mai ales că David îşi dorea să construiască un Templu pentru Dumnezeu) :
„Când a locuit împăratul în casa lui şi când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau, a zis prorocului Natan : „Iată ! eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort.” Natan a răspuns împăratului :
„Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine”. În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan : „Du-te şi spune robului Meu David : „Aşa vorbeşte Domnul : „Oare tu Îmi vei zidi o Casă ca să locuiesc în ea ?”. (II Samuel 7 : 1 – 5)
Iosif este un prototip al Domnului Isus. A avut timpul în care Dumnezeu a vorbit prin El, în special fraţilor Lui. Ca şi Iosif :
- a fost trimis de Tatăl şi a făcut ce I S-a poruncit : „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit”. (Evanghelia după Ioan 1 : 11)
- Iuda, (unul dintre cei doisprezece), a avut ideea vânzării : „Atunci Iuda a zis fraţilor săi : „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele ? Veniţi mai bine să-l vindem … ”. (Geneza 37 : 26 – 27)
- a fost dus în Egipt : „După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice : „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu … ”. (Evanghelia după Matei 2 : 13)
- a avut parte de întunericul spiritual : „În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Evanghelia după Luca 22 : 53)
Dar spre deosebire de Iosif, (care a rămas în închisoare), după cele trei zile, Domnul Isus a înviat !
În plus, Domnul Isus a ştiut lucrul acesta dinainte : „Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie”. (Evanghelia după Marcu 8 : 31) Petru spunea despre Domnul Isus :
„Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea”. (Faptele Apostolilor 2 : 23 – 24)
Promisiunea Domnului Isus a rămas valabilă : „ … voi Mă veţi vedea ; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”. (Evanghelia după Ioan 14 : 19)