„Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis : „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea ?” „Ba da”, a zis Petru.” (Matei 17 : 24 – 25). Petru spune : „Ba da !”, era un Da, spus prea uşor, dar Domnul Isus, imediat după ce Petru intră în casa în care se afla Isus, (probabil casa lui Petru, sau a socrilor lui – a se vedea Matei 8 : 5, 14 şi 17 : 24 şi 25), nu îl mustră, ci îl ajută să înţeleagă realitatea.
Poate noi , în locul lui Isus, fiind puşi în acea situaţie, i-am fi spus : „Nu ştii că stăm rău cu banii ?”, dar Isus, ceea ce i-a învăţat pe ucenici prin Cuvânt, i-a ajutat şi cu fapta. Domnul Isus a spus :
„Felul vostru de vorbire să fie : „Da, da ; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5 : 37).
Domnul i-a învăţat că Da-ul trebuie să rămână Da şi îl ajută pe Petru să se ţină de promisiunea făcută !
Lecţia pentru noi este că Dumnezeu ne ajută să ne ţinem de cuvântul scris, (Biblia), precum şi de cuvântul pe care noi îl rostim ! Isus era Cuvântul Întrupat şi ne ajută şi pe noi, să dăm un trup Cuvântului ! Să-L întrupăm prin vieţile noastre !
În Isaia 42 : 19 – 20 scrie :
„Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului ? Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele … ”.
Este o promisiune valabilă şi pentru, (sau contra) reclamelor de azi : adică să vezi … şi totuşi să nu vezi / să nu te laşi influenţat, sau defectat, de ultimele oferte, (gen pomul cunoştinţei şi efectele benefice pe care le are consumarea acestui fruct etc.) !
Toate aceste oferte îl vor duce la incapacitate de plată, pe cel care nu vrea, sau nu poate încă să spună Nu – ul ! Aceasta era situaţia în care se afla Petru, după răspunsul pripit ! Avea de făcut o plată … dar nu avea banii necesari ! Tare cred, că această întâmplare a avut loc în România, în 2013, prin luna septembrie … a acelui an ! Insolvenţa este locul în care ajunge „X”, sau Petru, (în acest caz), din cauza faptului că nu vrea să refuze, să spună Nu -ul salvator !
„ … du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi ; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” (Matei 17 : 27).
Atenţie : Trebuia să ia doar banul nu şi portofelul, adică peştele !
În Eclesiastul 3 : 6 este scris : „şi pierderea îşi are vremea ei … ”. Dacă punem acest verset alături de : „ … ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8 : 28), putem înţelege, într-o mică măsură cum lucrează Dumnezeu ! Uneori :
- pierdem exact cât are nevoie altul,
- exact la momentul potrivit, iar
- găsitorul duce pierderea, exact acolo unde este / era nevoia !
Domnul Isus îi spune : „ … trage afară peştele care va veni întâi” ! În cazul lui Petru, peştele era sinonimul bancomatului, din care poţi să scoţi exact suma de care ai nevoie la un moment dat. De aici putem învăţa şi faptul că : venitul creştinului este ţinut strict sub control !
Dar Isus, a hotărât şi suma pe care trebuia să o da Petru, din ceea ce avea să primească şi anume 100 % ! Poate s-a gândit : „De ce nu-mi dă Domnul ceva mai mult ?” Portofelul era şi este la Dumnezeu, nu se afla şi nu se află în posesia omului … lui i se dă cât îi este îngăduit de sus, iar omul credincios ştie că : „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (Ioan 3 : 27).
P.S. În imagine este o tetradrahmă, (în traducerea Cornilescu, în Matei 17 : 27, este folosit cuvântul rublă), acesta fiind banul pe care l-a găsit Petru, în gura peştelui !