„Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei ? Vă spun că le
va face dreptate în curând”. (Luca 18 : 7 – 8)
În istoria poporului evreu, atunci când copiii Lui au avut probleme, Dumnezeu a intervenit prin cel puţin trei metode :
1. A folosit forţa supranaturală.
„În al paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite ale lui Iuda, şi le-a luat. Şi împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Rabşache cu o puternică oştire.
Rabşache s-a oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul ogorului înălbitorului. Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, s-a dus la el cu logofătul Şebna şi cu Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul (arhivarul). Rabşache le-a zis :
„Spuneţi lui Ezechia : „Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei : „Ce este încrederea aceasta pe care te bizui ?” Eu îţi spun că acestea sunt vorbe în vânt : pentru război trebuie chibzuinţă şi putere”. (Isaia 36 : 1 – 5)
Practic, prin cuvintele lui, Sanherib, „marele împărat”, (cum se credea el a fi), L-a provocat direct pe Dumnezeu ! Împăratul se vedea foarte tare, (având o armată puternică), iar pe Dumnezeu şi puterea Lui, L-a desconsiderat !
Ezechia nu răspunde în niciun fel la provocarea care îi este făcută. În Psalmul 39 : 1 – 2 scrie :
„Ziceam : „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba ; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” Am stat mut, în tăcere ; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare”.
În Isaia 36 : 21 scrie că :
„Dar ei au tăcut şi nu i-au răspuns o vorbă ; căci împăratul dăduse porunca aceasta : „Să nu-i răspundeţi !”
În cartea Iov 5 : 8, este notat sfatul unui înger : „Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu”. Omul credincios nu intră în polemici cu acuzatorul, ci apelează direct la Dumnezeu şi la omul Lui. Ezechia îi trimite vorbă lui Isaia :
„Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu, şi poate că Domnul Dumnezeul tău îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit.
Înalţă, dar, o rugăciune pentru rămăşiţa care a mai rămas.” Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus deci la Isaia. Şi Isaia le-a zis :
„Iată ce veţi spune împăratului vostru : „Aşa vorbeşte Domnul : „Nu te înspăimânta de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei.
Căci voi pune în el un duh de aşa fel, încât la o veste pe care o va primi, se va întoarce în ţara lui ; şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui”. (Isaia 37 : 4 – 7)
Dar, pe lângă acest lucru, Dumnezeu mai face ceva. În Isaia 37 : 36 – 38 scrie că :
„Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte. Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors ; şi a rămas la Ninive.
Şi, pe când stătea cu faţa la pământ rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său, fiii săi, Adramalec şi Şareţer, l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon”.
Concluzia este aceasta : „Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera”. (Galateni 6 : 7)
2. Dumnezeu poate alege să nu facă nimic, pentru salvarea celui aflat în necaz !
Îşi lasă copiii, în voia asupritorilor … şi poporul evreu ajunge în robie ! Aceasta poate fi voia Lui :
„Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează”. (Iov 36 : 15) Pentru caracterul credinciosului se poate ca zdrobirea să fie mai importantă decât minunea, în unele cazuri …
În cartea II Cronici 36 : 15 – 21 scrie că :
„Domnul Dumnezeul părinţilor lor a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi Locaşul Său.
Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.
Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul haldeilor şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa Locaşului lor celui Sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui.
Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui. Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.
Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani”.
3. În alte situaţii, Dumnezeu poate interveni, folosindu-se de un om important, (căruia îi deschide inima, pentru a rezolva problema copilului Lui).
Uneori, Dumnezeu nu foloseşte nici puterea fizică, (umană) nici forţa supranaturală a îngerilor Lui. În Zaharia 4 : 6 scrie :
„Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis : „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel : „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor !”
Pentru ca poporul evreu să ajungă în robie, a fost folosită forţa armată, dar pentru a-i scăpa din robie, Dumnezeu Se foloseşte de împăratul Cirus :
„Eu zic despre Cirus : „El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea ; el va zice despre Ierusalim : „Să fie zidit iarăşi !”, şi despre Templu: „Să i se pună temeliile !” (Isaia 44 : 28)
Înrobirea / robia a fost o şcoală, la care s-a ajuns prin luptă / arme etc., dar dezrobirea / eliberarea, a fost tot o şcoală … a Harului … printr-un decret. Şi una şi cealaltă au avut ceasul exact !
Viaţa unui creştin încrezător în Dumnezeu mântuirii lui, va fi foarte liniştită ! Indiferent că El intervine sau nu, îngăduie o situaţie sau nu, totul este sub controlul Lui direct ! Slavă Domnului Isus !