Credinţa veritabilă … este pipăibilă ! Ioan scrie în I Ioan 1 : 1 – 2 aceste cuvinte :
1. „Ce era de la început,
2. ce am auzit,
3. ce am văzut cu ochii noştri,
4. ce am privit şi
5. ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că
viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim
viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată”.
Prin pipăire omul se poate convinge, de realitatea unui lucru … sau cel puţin încearcă ! Un exemplu este în viaţa lui Isaac. În cartea Geneza scrie că :
„În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul care erau fără păr. Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. El a venit la tatăl său şi a zis :
„Tată !” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule ?” Iacov a răspuns tatălui său : „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău !” Isaac a zis fiului său :
„Cum l-ai şi găsit, fiule ?” Şi Iacov a răspuns : „Domnul Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.”Isaac a zis lui Iacov : „Apropie-te, dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi a zis :
„Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său, Esau ; şi l-a binecuvântat. Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau ?” Şi Iacov a răspuns : „Eu sunt.” (Geneza 27 : 15 – 24).
Conform Dex, a pípăi are patru sensuri, (deşi în limba română sunt mai cunoscute două din ele) : 1. A atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil. 3. A merge cu nesiguranță, fără să vadă (bine) și folosindu-se de mâini, de baston etc.; a orbecăi. ◊ Pe pipăite = cu nesiguranță, pe dibuite, bâjbâind. ♦ A căuta ceva cu mâna pe nevăzute ; a dibui, a bâjbâi. 4. Fig. A încerca să afle ceva, a sonda, a tatona ; a bănui, a intui că există (într-un anumit fel).
Cuvântul a pipăi [gr. epsēlaphēsan] este folosit de patru ori, în Noul Testament, în textul din I Ioan 1 : 1, precum şi în :
- Luca 24 : 39 : „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt ; pipăiţi-Mă [gr. psēlaphēsate] şi vedeţi : un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” ;
- Fapte 17 : 27 : „ … ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, [gr. psēlaphēseian] măcar că nu este departe de fiecare din noi”;
- Evrei 12 : 18 : „Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge [gr. psēlaphōmenō] şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună … ”
Ucenicul poate pipăi cuvântul, iar tatăl îşi pipăie fiul care vine la el, pentru binecuvântare.
John Boys scria că Toma : „ … a recunoscut divinitatea pe care n-o vedea prin rănile care se vedeau … ”.
Şi noi avem nevoie de dovezi palpabile pentru întărirea credinţei … şi slăvit să fie Dumnezeu că ni le dă şi nouă, prin intervenţiile Lui, din viaţa noastră !