Apostolul Pavel a notat o observaţie foarte interesantă :
„ … omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie ; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni”. (I Corinteni 2 : 14 – 15)
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită ; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii :
„Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni ? Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut ? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu !” Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii : „Ce vrea să zică aceasta ?”
Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau : „Sunt plini de must !” Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis :
„Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele ! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel :
„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură ; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise ! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.
Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum ; soarele se vapreface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. (Faptele Apostolilor 2 : 1 – 21)
Introducere
Cum arată aceeaşi situaţie văzută de persoane diferite ? Realitatea depinde de ochii privitorului. Atunci când privesc aceeaşi situaţie din viaţă, omul firesc vede aparenţa (starea de beţie) dar omul duhovnicesc vede realitatea (plinătatea Duhului Sfânt).
Adevărul central
Numai prin Duhul Sfânt pot gândi, (vedea) corect lucrurile. De aceea Petru (credinciosul plin de Duhul Sfânt) a putut explica corect lucrurile pentru că le-a înţeles clar !
Să observăm trei exemple din Biblie :
- rugăciunea Anei,
- cetatea înconjurată (pericolul de moarte sau situaţia fără ieşire),
- pericolul potenţial (situaţia disperată).
I. Rugăciunea Anei
Ce-a înţeles Eli din ce-a văzut şi ce experimenta Ana în momentele acelea !
„Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea … Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului,
Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul.
Eli credea că este beată şi i-a zis : „Până când vei fi beată ? Du-te de te trezeşte !” Ana a răspuns :
„Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare ; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
Eli a luat din nou cuvântul şi a zis : „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o !” Ea a zis : „Să capete roaba ta trecere înaintea ta !” Şi femeia a plecat. A mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi”. (I Samuel 1 : 10, 12 – 18)
II. Cetatea înconjurată în care se aflau printre alţii Elisei şi slujitorul lui (pericolul de moarte)
„Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu : „Ah ! domnul meu, cum vom face ?”
El a răspuns : „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis : „Doamne, deschide-i ochii să vadă.”
Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei”. (II Împăraţi 6 : 15 – 17)
III. Pericolul potenţial (situaţia disperată pentru Ahaz dar nu şi pentru Isaia)
„S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată ; dar n-a putut să-l bată.
Când au venit şi au spus casei lui David : „Sirienii au tăbărât în Efraim !”, a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.
Atunci Domnul a zis lui Isaia : „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului şi spune-i :
„Ia seama şi fii liniştit ; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă : din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia !
Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic : „Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.”
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu : „Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc”. (Isaia 7 : 1 – 7)
Din ce cauză şi de cine se temea Ahaz ?
Se temea de împăratul din ţara vecină deoarece :
„Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.
Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fiii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria”. (II Cronici 28 : 6 – 8)
Avea în mintea lui un precedent în confruntarea cu Pecah, iar de data aceasta împăratul lui Israel nu era singur, ci alături de o armată mult mai puternică (cea a Siriei).
Concluzii
Ce putem învăţa noi, acum în iunie 2021 ?
1. Nu te uita la aparenţe (la înfăţişarea vizibilă). În II Corinteni 10 : 7 apostolul Pavel întreba : „La înfăţişare vă uitaţi ?” Corintenii greşeau tocmai din acest motiv. Judecau lucrurile după informaţiile primite prin simţuri (ochi).
În limba greacă pentru înfăţişare este folosit prosōpon. Acest cuvânt se referă la „partea din față … adică chipul, aspectul …”. În Berean Study Bible, II Corinteni 10 : 7 este tradus astfel : „Te uiți la aparențe exterioare …”.
2. Prin vedere pot greşi extrem de mult, pot înţelege realitatea complet deformat (a se vedea din nou exemplele de mai sus).
3. Numai prin Duhul Sfânt pot gândi, (vedea) corect lucrurile. De aceea Petru (credinciosul plin de Duhul Sfânt) a putut explica corect lucrurile pentru că le-a înţeles clar !
Ezechia, abia după ce a auzit cuvântul profetic rostit prin Isaia şi a fost vindecat a putut să constate adevărata realitate, care era total diferită decât cea pe care şi-o imagina iniţial :
„Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea … ”. (Isaia 38 : 17)
La un moment dat Isaia a scris :
„Aşa mi-a vorbit Domnul, când m-a apucat mâna Lui şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia :
- „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire ; şi
- nu vă temeţi de ce se teme el, nici
- nu vă speriaţi !
Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor.
- De El să vă temeţi şi
- să vă înfricoşaţi.
Şi atunci El va fi
- un locaş sfânt, dar şi
- o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel,
- un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului !” (Isaia 8 : 11 – 14)
În lume, la ora actuală se petrec tot felul de situaţii, iar în mintea celor mai mulţi există foarte multe ipoteze, păreri, concepţii, frici etc.
Să iau în calcul faptul că la fel cum şi alţi oameni (descrişi în exemplele de mai sus) au înţeles total greşit o anumită situaţie din viaţa lor şi eu pot percepe total greşit ceea ce văd cu ochii mei.
Ce să fac ? Să ascult şi să fac exact ce i-a spus Dumnezeu lui Isaia :
„Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire ; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi ! Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Şi atunci El va fi un locaş sfânt … !” (Isaia 8 : 12 – 14)