„Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită”. (Geneza 49 : 28)
Vom vedea în următoarele meditaţii câteva adevăruri despre :
1. educarea copilului, despre formarea ca om ;
2. tipuri de temperamente, (pornind de la cei cinci copii pe care Iacov îi aseamănă cu … animalele) şi
3. binecuvântarea ; valoarea cuvântului care zideşte, (părintele care pune ceva în sufletul copilului), adaugă ce nu are, creşte valoarea copilului, îl ajută !
În final vom vedea la concluzii, ce contează în viaţă mai mult decât :
- genele copilului,
- mediul în care s-a format, (sau a fost deformat), precum şi
- alegerile copilului / omului mare, (care pot fi bune sau pot fi rele / greşite).
Educarea copilului. Titlul generic este : Cinci tipuri de copii !
Introducere. Produsul final al familiei, (al părinţilor) este caracterul copilului / omului mare. Pedagogia este „Arta de a educa și de a instrui copiii” (1939). Pedagogia vine de la : pais = băiat, copil + agein = a conduce. Educaţia constă în : „desvoltarea facultăților fizice, intelectuale și morale” (1929).
Formarea ca om este influenţată de :
- personalitatea / temperamentul copilului (soiul lui), de
- modelul comportamental al părinţilor, (de ce în special al părinţilor ? Deoarece cu ei se începe familia, iar copiii deşi sunt influenţaţi şi de fraţii lor, totuşi au ceva din ADN-ul părinţilor). Educaţia pe care o primeşte copilul în mediul de viaţă : familie, şcoală, la joacă, Biserică / şcoala Duminicală etc.) şi de
- formarea caracterului, alegerile personale pe care copilul le va face în viaţă.
I. Cunoaşterea personalităţii / temperamentului copiilor.
Cu copiii trebuie să ne purtăm după personalitatea lor, (aşa cum sunt), nu le putem schimba temperamentul, dar Dumnezeu poate să-i ajute să lupte cu ei înşişi, pentru a dobândi un caracter frumos ! Important este să reţinem că ei sunt diferiţi !
Un tată care avea cinci copii, îmi spunea despre copiii lor că nu seamănă unul cu altul ! La momentul respectiv, (în urmă cu peste douăzeci de ani), am rămas mirat !
Copiii sunt lutul / materialul, părintele este olarul. În funcţie de ce imprimă aşa se va dezvolta caracterul copilului. Apostolul Pavel le scria creştinilor din Colose :
„Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară ; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia”. (Coloseni 4 : 5 – 6)
Întrebarea este : În familie, vorbirea nu trebuie să fie cu har ? Ba da ! Numai că omul tinde în afară să fie mult mai îngăduitor, decât în familie !
Cuvintele acestea ne arată că este nevoie de înţelepciunea trăirii şi-a vorbirii. Cu lupul nu te poţi purta ca şi cu oaia ! Apostolul Pavel se referea la comportarea creştinilor cu oamenii nemântuiţi, dar de aici putem învăţa un principiu :
Acelaşi om nu se poate purta la fel cu toţi oamenii cu care are de-a face. Avem nevoie de înţelepciunea care vine de sus, pentru a şti ce să spunem şi de puterea Duhului Sfânt, pentru a putea să calmăm spiritele încinse, printr-un ton liniştit, care să aducă pace între oameni aflaţi în conflict.
În familia lui Iacov, (dacă privim numai la comparaţiile cu animale, pe care tatăl le face), erau cinci tipuri de personalitate. (Din punct de vedere psihologic, temperamentul este o parte din personalitatea copilului şi se referă la energia pe care o are copilul respectiv).
Cum ar fi o familie, în casa căreia locuiesc împreună un leu, un măgar, un şarpe veninos, (trad. Cornilescu : o năpârcă / o viperă de fapt, pentru că în limba română năpârcă este termenul pentru o specie de şopârlă), o cerboaică şi un lup ? (A se citi Geneza 49 : 9 – 27).
Aşa erau cinci din fraţii lui Iosif ! De aceea putem spune că educarea copiilor are de-a face foarte mult cu îmblânzirea, dar este mai mult decât atât ! Într-un mediu creştin noi căutăm naşterea din nou, pentru că avem nevoie nu doar de copii educaţi, morali, manieraţi!
În familia lui Iacov era ca înainte de potop sau ca în perioada Împărăţiei de o mie de ani, despre care scrie în Isaia 65 : 25 că :
„Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul”.
Este clar că Lui Iacov, nu i-a fost uşor să se ocupe de ei. Soiuri diferite care locuiau împreună. Era ca o mică grădină zoologică, în care cinci animale convieţuiau în aceeaşi cuşcă !
II. Modelul comportamental / Mediile de viaţă în care este format / sau deformat copilul, (cuşca dacă este să continuăm pilda de mai sus) :
- familia,
- şcoala,
- prietenii de afară,
- Şcoala Duminicală,
- lumea virtuală : televizorul, calculatorul, telefonul etc.
Copilul învaţă din ce face părintele, prietenul, colegul, dar televiziunea şi internetul au un rol foarte mare ! Un singur exemplu. Cât de mult rău şi-a făcut David, doar oprindu-şi privirea asupra Bat-Şebei ?
La ora actuală lucrul acesta este mult mai accesibil decât era în vremurile acelea (şi până mult încoace), când tânărul nu avea unde să vadă o astfel de imagine !
Iar ce-a văzut David, nu l-a condus spre sfinţenie, nu l-a apropiat de Dumnezeu, ci dimpotrivă … următoarele nouă luni, au fost luni de chin, (pe care el îl descrie în Psalmul 32) !
Contează foatre mult dacă părinţii îşi binecuvântează sau îşi blestemă copiii ! Viitorul lor poate fi influenţa foarte mult de felul în care părinţii vorbesc în familie !
Chiar dacă nu se adeveresc blestemele părinţilor, rămâne în urmă modelul comportamental, prin care copiii sunt educaţi în familie !
III. Formarea caracterului, (care este ceea ce psihologia numeşte profilul psihomoral al individului).
Caracterul este : „Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale”. (Dex)
Copilul obţine temperamentul prin naştere, (este moştenirea lui genetică), mediul în care creşte, iarăşi poate să nu ţină foarte mult de el, dar ceea ce decide el să facă, depinde numai de el … deşi tot Dumnezeu ne ajută foarte mult cu Harul Lui !
Primul copil din lume a fost Cain. Din cauza păcatului părinţilor, Cain a fost primul om care I-ar fi putut spune lui Dumnezeu, (după ce l-a ucis pe fratele lui) : „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. (Psalmi 51 : 5)
Tradus mesajul lui ar fi putut suna aşa : Nu sunt eu de vină, ci păcatul care locuieşte în mine, (înclinaţia spre rău, eu am un ADN de buruiană, nu de plantă bună), în plus am un temperament coleric etc.
Oamenii se pot ascunde în spatele geneticii, a psihologiei, (aceştia fiind doar doi dintre pomii moderni din vechea grădină a Edenului / pământul lui Dumnezeu), pot da vina pe oricine, dar faptele sunt rezultatele deciziilor personale ! Iar ele se plătesc !
Mustrările de conştiinţă nu trec cu calmante, ele doar pot masca adevărata problemă, pe care omul, (dacă nu şi-o rezolvă cât trăieşte pe pământ), o va plăti dincolo, deoarece Dumnezeu este drept !
Dacă trecutul tău este murdar, cheamă-L în viaţa ta pe Domnul Isus. Poţi să te rogi, (oriunde eşti), cu voce tare sau în gând deoarece Dumnezeu : „ … nu este departe de fiecare din noi … ”. (Faptele Apostolilor 17 : 27)
Apostolul Pavel scria tocmai pentru ca omul : „ … să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind … ”. Adică să facă tot ce ţine de el, iar Dumnezeu I Se va descoperi! „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi”. (Iacov 4 : 8)