III. Pâinea („cina de acasă” versus Cina Domnului)
„Pâinea pe care o frângem, [apostolul scrie „pâinea”, care este una singură pentru toţi, nu scrie „pâinile”, fiecare cu pâinea lui ; de aici înţelegem clar şi faptul că „frângerea” nu o poate face oricine] nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos ?
Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup ; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”. (I Corinteni 10 : 16 – 17) Din punct de vedere hermeneutic, textul este limpede, se înţelege literal, nu este nimic de explicat.
„Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia …
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat ; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis : „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi ; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea” …
„Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului”. (I Corinteni 11 : 20 – 21, 23 – 24, 28 – 29)
Doar citind cu atenţie acest pasaj biblic, un om de bună credinţă înţelege clar faptul că viaţa privată (cina / masa de seară) este diferită de Cina Domnului care exprimă viaţa de obşte / comunitară. Cina Domnului are şi rolul de-a ne ajuta să înţelegem că toţi suntem o „bucăţică” din acelaşi Trup / Biserica.
La Cina Domnului se foloseşte o singură pâine din care se împărtăşesc toţi. Apostolul Pavel scrie limpede (accentuând singularul) : „pâinea pe care o frângem” referindu-se clar la momentul în care Biserica este prezentă pentru a se împărtăşi.
Cina Domnului (actul de cult) şi cina de acasă (masa de seară)
„Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
Din pricina aceasta sunt între voi mulţi
- neputincioşi şi
- bolnavi, şi
- nu puţini dorm [gr. koimōntai lit. „au adormit”, aici având sensul de „au murit”].
Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea”. (I Corinteni 11 : 28 – 32)
Apostolul Pavel le-a explicat credincioşilor din Corint faptul că pâinea pe care şi-o aduc de acasă este total diferită de pâinea de la Cina Domnului.
De aceea el i-a învăţat că ei trebuie să facă o diferenţă clară între cele două pâini / azime (care probabil că erau identice la formă) :
- pâinea de la adunare care era pentru Cina Domnului şi reprezenta „trupul Domnului” din momentul în care se cerea binecuvântarea Lui Dumnezeu, pe când
- pâinea adusă de acasă, era doar o „porţie de hrană”.
Acest lucru se pare că unii nu îl înţelegeau, de aceea a şi trebuit să le scrie despre faptul că : „fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el”. (A se vedea I Corinteni 11 : 21)
De ce trebuie insistat pe „deosebirea trupului Domnului ?” Deoarece cei care tratează superficial Cina Domnului vor avea probleme pe care apostolul Pavel le notează clar :
„Din pricina aceasta sunt între voi mulţi
- neputincioşi şi
- bolnavi, şi
- nu puţini dorm”. (I Corinteni 11 : 30)
În concluzie, trebuie să accentăm clar :
- Cina este a Domnului nu este „cina mea” (pe care să o pot administra după bunul meu plac) ! Să nu uităm că există trei aspecte care definesc Cina Domnului. Pentru ca totul să fie biblic este nevoie de : 1. o persoană distinctă care oficiază actul de cult. 2. o sală / clădire în care se află în acelaşi loc şi timp credincioşii şi 3. toţi iau o parte din aceeaşi pâine.
- Excepţia nu constituie regula. Dacă după zeci de ani, pentru două luni nu particip la Cina Domnului, poate ar trebui să mă întreb : „Nu cumva Dumnezeu vrea să îmi analizez viaţa mai atent ? Oare nu sunt domenii în care trebuie să fac o schimbare?”
- Împrejurările sunt numite şi uşi. Când Dumnezeu îţi pune în faţă o uşă închisă nu o sparge, ci aşteaptă-L ca la vremea Lui EL să o deschidă !
STUDII ASEMĂNĂTOARE :