În 1 Corinteni 11.20-32, avem unul dintre cele mai clare pasaje despre Cina Domnului. Apostolul Pavel a scris : „Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia ; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce ? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo ?
Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? În privinţa aceasta nu vă laud.
Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat ; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis : „Luaţi, mâncaţi ; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi ; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis : „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu ; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi”. (I Corinteni 11 : 20 – 31)
Care este diferenţa dintre Cina Domnului şi cina mea (masa de seară) ?
Scopul acestui studiu nu este de a promova învăţăturile străine sau de a da idei despre lucruri care nu trebuie să fie făcute, ci de a clarifica ce criterii trebuie să îndeplinească ceea ce se numeşte Cina Domnului şi ce nu este de fapt, Cina Domnului (din punct de vedere biblic).
Deci pentru ca o Cină a Domnului să fie biblică avem :
- persoana care oficiază / celebrează (şi care este diferită de cei care se împărtăşesc),
- locaţia în care se află comunitatea locală şi
- din aceeaşi pâine / azimă (toţi participanţii iau o bucăţică arătând că sunt o parte din acelaşi Trup, şi anume Biserica Domnului Isus).
I. Persoana distinctă care oficiază actul de cult
„Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine ; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând : „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând :
„Beţi toţi din el ; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu”. (Matei 26 : 26 – 29)
Aici lucrurile sunt foarte limpezi, numai Domnul Isus a oficiat Cina Domnului.
Să observăm al doilea pasaj Biblic :
„În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii”. (Faptele Apostolilor 20 : 7)
Despre cine scrie Luca ? Cine avea autoritatea de-a frânge pâinea şi cine doar se împărtăşea ? Conform Fapte 20 : 4, înţelegem că alături de apostolul Pavel şi de Luca (care descrie evenimentul fiind martor ocular) mai erau :
„ …Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim, care erau din Asia”.
Dintre toţi cei care erau acolo, cine a oficiat actul de cult (cine a frânt pâinea) ? În versetul 7 scrie că erau adunaţi pentru a lua Cina (cum ne exprimăm noi la ora actuală). Dar continuarea este descrisă în Faptele Apostolilor 20 : 8 – 11, unde Luca a notat exact ce s-a întâmplat şi a clarificat lucrurile :
„În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel ; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort.
Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis : „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat”.
Dar de ce scrie că doar apostolul Pavel a frânt pâinea şi a cinat ? De ce nu scrie şi despre colaboratorii lui ? Luca explică mai întâi faptul că apostolul Pavel : „şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii”. (Faptele Apostolilor 20 : 7)
Dar deşi în versetele 7 şi 8 este folosit pluralul („eram adunaţi”) din versetul 10 scrie doar despre apostolul Pavel şi abia în versetul 13, Luca a explicat că :
„Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos”.
Reiese că ei (însoţitorii notaţi mai sus) erau deja plecaţi, având în vedere că trebuiau să se deplaseze cu o corabie. Dintre toţi cei care erau adunaţi în duminica aceea special pentru a se împărtăşi din Cina Domnului (aici referirea este la Cina Domnului), doar apostolul Pavel, a avut autoritatea de-a oficia ceea ce la ora actuală noi numim actul de cult : Cina Domnului.
Luca a notat că era o zi de duminică, se aflau într-o locaţie precisă (numită odaia de sus) ceea ce noi am numi clădire de cult, în care s-a predicat Cuvântul, după care a fost oficiat actul Cinei Domnului.
Deoarece în Noul Testament nu avem decât puţine detalii despre cel care are drept să oficieze la Cina Domnului şi din cauză că avem scris clar că acest act de cult a fost oficiat doar de Domnul Isus şi de apostolul Pavel, trebuie să constatăm că nu oricine are dreptul de-a administra Cina Domnului ci trebuie să fie o persoană mandatată.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :