„Cele nechibzuite [gr. mōrai], când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn … ”. (Evanghelia după Matei 25 : 3)
Cum să ia untdelemn şi în ce să-l pună ? Ce-ar fi trebuit să mai facă ? Cu ce s-au deosebit de fecioarele înţelepte ?
Domnul Isus a folosit aici cuvântul nebun ! Un om trebuie să fie exact aşa … dacă poate să-L aştepţe (să zică că ÎL aşteaptă) pe Isus … şi să nu fie pregătit pentru Răpirea Bisericii !
Nu poţi să pierzi timpul dormind, (când ştii în adâncul sufletului tău, că nu ai suficient untdelemn), şi să crezi tot felul de explicaţii teologice ale unor oameni, care nu mai ard demult pentru Isus ! Să-ţi laşi mântuirea la cheremul altora ?
La ultima seară de rugăciune, (în data de 18 Noiembrie 2016), a fost invitat şi un frate care a vorbit foarte puţin, (poate două minute, înainte de-a cânta o cântare alături de un alt credincios).
A spus că L-a întrebat pe Domnul Isus ce să spună, (el având un dar de descoperire). Domnul i-a vorbit astfel :
„Întreabă-i : Vreţi să participaţi la Răpire ca Mireasă sau ca spectatori ?”
Nu am auzit niciodată o astfel de întrebare !
Atunci când ne referim la pilde trebuie să avem în vedere ce le răspunde ucenicilor Lui Însuşi Mântuitorul :
„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu ; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde … ”. (Evanghelia după Marcu 4 : 11)
Să nu uităm că Pilda celor zece fecioare nu a fost explicată. Din ea se pot desprinde principii generale, în privinţa vieţii de credinţă (prevederea, vegherea) … dar nu este numai atât !
Trei gânduri, pornind de la acest verset.
I. Ce reprezintă Untdelemnul ?
- Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt : „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi : El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea …”. (Isaia 61 : 1)
- Împlinirea acestui verset a fost în viaţa Domnului Isus : „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia ; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii ; să dau drumul celor apăsaţi …”. (Evanghelia după Luca 4 : 18)
- Apostolul Petru spunea că : „ … Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul ; căci Dumnezeu era cu El”. (Faptele Apostolilor 10 : 38)
În Evanghelia după Ioan 14 : 15 – 17 sunt scrise cuvintele Domnului Isus :
„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac ; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte ; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi”.
Ucenicii L-au primit şi putem citi cum se manifestă un om la primirea Duhului Sfânt.
Din teologia liberală, (care a pătruns şi între noi) să observăm două păreri nebiblice :
II. „Botezul în Duhul Sfânt, nu este o condiţie a mântuirii”.
Nu ştiu dacă cei ce vorbesc aşa, îşi dau seama ce fac. De ce fac astfel de afirmaţii ? Ce urmări poate avea o astfel de observaţie ?
Cred că omul îşi poate da seama, pe unde este (din punct de vedere spiritual) mai ales atunci când participă la o stăruinţă.
Prin botezul în apă, eu mărturisesc că vreau să fiu cu Domnul, prin botezul în Duhul Sfânt, Domnul Isus mărturiseşte pentru mine.
O astfel de formulare, în mod sigur nu îl va apropia pe un om de Dumnezeu.
În Fapte 2 : 38 – 40, sunt redate cuvintele apostolului Petru, care răspunde la întrebarea :
„Fraţilor, ce să facem ?” (v. 37)
- „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi
- să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre ;
- apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea : „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”.
III. „Biserica va fi răpită înainte de Necazul cel mare”. Oare ?
Să vedem un singur verset din Cuvântul Lui Dumnezeu :
„Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis : „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare ? Şi de unde au venit ?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis :
„Aceştia vin din necazul cel mare ; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”. (Apocalipsa 7 : 13 – 14)
În Evanghelia după Matei (capitolul 24 : 15, 21 – 22, 27 – 28), Domnul Isus a spus :
„De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă ! … Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa ; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate … Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii”.
O întrebare pe care ne-o putem adresa este aceasta : „ … cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o … ”. (Evrei 2 : 3)