„Noi suntem nebuni [gr. mōroi] pentru Hristos ; voi, înţelepţi în Hristos ! Noi, slabi [gr. astheneis]; voi, tari ! Voi, puşi în cinste ; noi, dispreţuiţi !”. (I Corinteni 4 : 10)
Cum erau priviţi creştinii adevăraţi ? Ca fiind :
- nebuni ;
- slabi ;
- de dispreţuit.
Cuvântul slabi (gr. astheneis) provine din asthenés (a + sthenos “fără putere /forţă / tărie / energie”) poate fi tradus cu :
- a) slăbiciune, fragilitate, şubrezenie (fizică sau sufletească / morală).
- b) infirmitate, boală.
În limba română avem cuvântul astenie : „Stare patologică de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual”. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2000)
Gr. astheneis are şapte ocurenţe, fiind folosit (aici în I Corinteni 4 : 10 precum şi) în :
- Evanghelia după Luca 9 : 2 „Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi”.
- Evanghelia după Luca 10 : 9 „ … să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi : „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi”.
- Fapte 5 : 15 şi 16 „ … până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate : şi toţi se vindecau”.
- I Corinteni 9 : 22 „Am fost slab [gr. asthenesin] cu cei slabi [gr. asthenēs], ca să câştig pe cei slabi [gr. astheneis]. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei”.
- I Corinteni 11 : 30 „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi [gr. astheneis] şi bolnavi, şi nu puţini dorm”.
Se poate observa că este un cuvânt folosit în special pentru boală dar şi pentru slăbiciune. Să nu uităm că II Corinteni 6 : 4 – 5, apostolul Pavel scria că :
„ … în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi … ”.
Creştinii cu o viaţă disciplinată înţeleg la ce s-a referit apostolul Pavel. Omul care practică vegherea constantă poate avea stări de slăbiciune fizică …
Un om care-şi spune creştin / urmaş al Lui Christos, (ducând însă o viaţă de confort, fără vreo urmă de lepădare de sine), poate dispreţui foarte uşor pe creştinul care trăieşte o viaţă jertfitoare ! În fond nu a fost aşa şi pe vremea Domnului Isus ?
Ce spuneau unii dintre contemporanii Lui, despre ce i s-a întâmplat ?
„ … şi noi am crezut că este
- pedepsit,
- lovit de Dumnezeu şi
- smerit”. (Isaia 53 : 4)
În vremea teologiei prosperităţii, creştinul care o duce rău, sigur că a făcut el ceva ce nu trebuia ! Oare chiar aşa să fie ?
Dar dacă eu nu fac ce trebuie tocmai în acest moment, în care-l judec pe fratele meu, fără a-i spune şi lui ? Şi a judeca pe un frate, (în loc de-a-i întinde o mână de ajutor), sigur este păcat !