„După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. Când a ajuns la locul acela, le-a zis : „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând : „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine ! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte ; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici ; i-a găsit adormiţi de întristare şi le-a zis : „Pentru ce dormiţi ? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”
Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. Şi Isus i-a zis : „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului ?” Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple şi au zis : „Doamne, să lovim cu sabia ?”
Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Isus a luat cuvântul şi a zis : „Lăsaţi-i ! Până aici !” Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat.
Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor care veniseră împotriva Lui : „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege ? În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Luca 22 : 39 – 53)
Adevărul central
În viaţa de credinţă, creştinul are parte de încercarea credinţei, care vine numai cu aprobarea Lui Dumnezeu. EL decide:
- ce să mi se întâmple,
- cât timp să ţină încercarea,
- până unde să fie, cât de grea să fie …
I. Încercarea (necazul / întunericul). Ce ?
„Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Luca 22 : 53)
Încercarea are loc atunci când Dumnezeu decide / cere / aprobă acest lucru.
II. Durata încercării. Cât ?
„Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Luca 22 : 53)
„A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai. Le-a trimis înainte pe un om ; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat cuvântul Domnului.
Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea”. (Psalmul 105 : 16 – 22)
Timpul stabilit pentru încercare are o întindere exactă (din data x / ora x până în data x / ora x). Dumnezeu a decis să aveţi un ceas (o oră) în care să vă arătaţi cum sunteţi cu adevărat (cu săbii şi ciomege), deşi oficial ei trăiau de la Templul Lui Dumnezeu !
III. Amploarea (forţa, intensitatea, volumul) încercării. Până unde ?
„Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. (Luca 22 : 53)
„În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi
- peste măsură de mult,
- mai presus de puterile noastre, aşa că
- nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă”. (II Corinteni 1 : 8)
„Domnul a zis Satanei : „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului … Domnul a zis Satanei : „Iată, ţi-l dau pe mână : numai cruţă-i viaţa”. (Iov 1 : 12, 2 : 6) A urmat pierderea averii, familiei, sănătăţii …
Ziua are douăzeci şi patru de ore, voi aveţi la dispoziţie doar un ceas (dar cât de mult rău se poate face într-o singură oră, sau în câteva secunde / minute …), este greu pentru Mine, dar va trece şi timpul acesta, iar după aceea totul va fi altfel !