În Geneza (50 : 20) sunt redate cuvintele lui Iosif care, după moartea lui Iacov, le spune fraţilor lui, (despre vânzarea lui, petrecută cu mulţi ani în urmă) :
“Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău : dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr “. Întrebarea este: Când a fost acel azi, în viaţa lui Iosif ?
Iosif a fost vândut când avea şaptesprezece ani (Geneza 37:2). La treizeci de ani a fost înălţat, (cap. 41:46). În Geneza 45:11, le spune fraţilor, că vor mai fi cinci ani de foamete !
În capitolul 41:26-30, se vorbeşte de 14 ani. Şapte ani de belşug şi şapte ani de foamete. Când Iosif le spune că vor mai fi cinci ani de foamete (din 14 ani câţi erau de toţi); înseamnă că erau trecuţi deja nouă ani.
Deci el avea 30 + 9 = 39 de ani, în Geneza 45 : 11. Vine Iacov în Egipt şi mai trăieşte acolo şaptesprezece ani (Geneza 47 : 28).
Deci 39 + 17 = 56 de ani avea Iosif când spune cuvintele din Geneza 50 : 20 ! De la şaptesprezece ani, câţi avea când a fost vândut, erau trecuţi exact 39 de ani !
Interesant este şi faptul că Iacov a avut parte de Iosif câte şaptesprezece ani … de două ori; în prima parte a vieţii lui Iosif, înainte de vânzarea lui, precum şi alţi şaptesprezece ani după ce Iacov se coboară în Egipt, care au fost şi ultimii ani de viaţă !
Deci, după 39 de ani, după ce-a fost vândut, Iosif spunea: “Dumnezeu a schimbat răul în bine … !” În momentul vinderii lui, este clar că nu a putut să spună aceste cuvinte! Atunci a trăit prin credinţă, exact cum este scris în Proverbe (3 : 6) : “Recunoaşte-L în toate căile tale …”, sau poate ar fi citat Romani 8:28, (dacă ar fi fost scris) …
Acestea sunt versete care ne întăresc. Există în viaţă, lucruri pe care, (exact ca şi în cazul lui Petru), noi nu le putem înţelege acum, azi ! Domnul Isus îi spune:
“Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13 : 7).
Acel după poate însemna mulţi ani, poate zeci de ani, cum a fost în cazul lui Iosif, sau al orbului din naştere despre care scrie Ioan (în capitolul 9) …
Azi-ul de acum poate fi înţeles de-abia într-un Azi peste mulţi ani. Nouă nu ni se cere să pricepem tot ce ni se întâmplă în viaţă. Aceasta ar fi o umblare prin vedere. Trebuie să cred că situaţia prin care trec este de la Domnul, precum şi faptul că EL îngăduie în viaţa mea ce este nevoie pentru binele meu. (Pentru bine este însă şi răul !) …
Şi mai trebuie făcută o observaţie. În Geneza 46 : 3, Domnul îi spune lui Iacov :
“… Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. EU Însumi MĂ voi pogorî cu tine în Egipt, şi EU Însumi te voi scoate iarăşi de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.”
Iacov ar fi putut spune, (pe drept cuvânt) : “Doamne ai ştiut de-atâţia ani că Iosif trăieşte şi nu mi-ai spus nimic până acum … când oricum, peste puţin timp îl voi revedea !”
Cu ani în urmă, atunci când aude de moartea lui Iosif, în Geneza scrie că :
“Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie”, dar “el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea : “Plângând mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor.”
Şi plângea astfel pe fiul său.” (Geneza 37 : 35).
Dar Domnul nu i-a spus cuvintele de descoperire, prin care să-i explice ce s-a întâmplat, deşi ştia adevărul! Îl putea scuti pe Iacov de anii de durere !
Dar, prin despărţirea de Iosif, un scop al Lui Dumnezeu, a fost, (ca şi în cazul lui Avraam), să-l dezlipească de fiul la care ţinea prea mult. În Geneza 44 : 30, scrie despre Beniamin, “băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui!” (a lui Iacov). Dar pe când trăia şi Iosif, el era preferatul tatălui:
“Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe” (Geneza 37 : 3).
Dar Beniamin era născut după Iosif. Beniamin era cel mai mic şi aveau şi aceeaşi mamă, pe Rahela. Şi totuşi, sufletul tatălui era lipit de Iosif. Lui îi face o haină mai deosebită, iar greşeala a fost că i-a făcut “haina pestriţă”, numai lui, nu şi fraţilor lui.
Prin vânzarea lui Iosif, Domnul îi transformă şi pe fraţii lui. Ceea ce au făcut ei, a fost pentru sufletele lor un păcat apăsător. În Geneza (42 : 21 – 22) este amintită starea lor sufletească (la mulţi ani după aceea) :
“Ei au zis atunci unul către altul: ,,Da ; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat ! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”
Ruben a luat cuvîntul, şi le-a zis : ,,Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta ?” Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sîngele lui”.
Exact cum avea să spună în mod profetic Moise : “ … să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23).
Dar în acelaşi timp, din punct de vedere profetic, Iosif era un prototip al Domnului Isus. Şi EL a fost vândut tot de un frate care se numea Iuda (Geneza 37 : 26
“Atunci Iuda a zis fraţilor săi : “Ce vom câştiga … 27. Veniţi mai bine să-l vindem … căci este fratele nostru, carne din carnea noastră”! …
Ce motiv pentru a vinde un om) ! Şi era tot dintr-un grup de doisprezece. Şi ar putea fi enumerate şi alte simboluri …
Un alt scop, al Domnului, a fost şi încercarea credinţei lui Iosif. “… până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19). Apostolul Pavel îi scria lui Timotei:
“Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (II Timotei 2 : 15).
Omul încercat ! Credinţa încercată !
“… dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuş este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos …” (I Petru 1 : 6 – 7) …
Iar acest fel al Domnului de-a se purta cu cel credincios este valabil şi pentru noi. Nu vom şti câte lucruri realizează EL printr-o încercare, … doar cândva. Şi acel cândva poate va fi doar în cer !