„Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.
David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă ; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luaţi prinşi.
Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge.
Cele două neveste ale lui David : Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec :
„Adu-mi efodul !” Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul : „Să urmăresc oastea aceasta ? O voi ajunge ?” Domnul i-a răspuns : „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Şi David a pornit … ” (I Samuel 30 : 1 – 9).
I. Să-mi analizezi viaţa. Nu cumva … secer acum ce am semănat cândva ? (I Samuel 30 : 1 – 5)
Ce li s-a întâmplat lui David şi oamenilor lui ? În textul Biblic scrie că : „ … amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră”.
Despre ce s-a întâmplat acolo, David şi oamenii lui au aflat după aceea. În momentul în care au ajuns acasă, au constatat că nu mai au nici case, nici familii, dar nu au ştiut ce s-a petrecut de fapt.
Atunci când mi se fură, adică sunt furat, trebuie să mă întreb : Nu cumva am furat şi eu ? Dacă privesc în trecutul meu, poate încă am situaţii nerezolvate !
„David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra gheşuriţilor, ghirziţilor şi amaleciţilor … David pustia ţinutul acesta ; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş”. (I Samuel 27 : 8 – 9)
„Cine seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata”. (Proverbe 22 : 8) Apostolul Pavel îi avertuza pe unii credincioşi :
„Nu vă înşelaţi : „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera”. (Galateni 6 : 7)
În Proverbe 29 : 24 scrie : „Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic”. Va obţine lucruri dar în suflet va avea chin !
Dumnezeu este drept iar hoţul va fi şi el furat … exact când nu se aşteaptă ! „ … plata păcatului este … ”. (Romani 6 : 23) În Cer se ţine evidenţa păcatelor înfăptuite pe pământ şi niciun om nu poate ajunge dincolo, până foaia vieţii nu este albă. Există două feluri de situaţii.
- Fie că omul recunoaşte şi îşi cere iertare, fiind apoi iertat de Dumnezeu !
- Sau va plăti el.
În Biblie scria că : „În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice : „Uite-l !” – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu ; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său”. (Exodul 22 : 9)
II. Pot să dau vina pe altul şi să caut vinovatul sau mai bine, îmi verific viaţa! Poate că eu sunt de vină !
În I Samuel 30 : 6 scrie că : „David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui”.
Ucenicul Domnului Isus gândeşte altfel, el nu spune : Sigur de vină este cutare ! Creştinul I Se adresează lui Dumnezeu. Se gândeşte „Nu cumva sunt eu … ” de vină pentru ceea ce mi s-a întâmplat ? Atunci când Domnul Isus le-a spus ucenicilor :
„Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde”. Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul : „Nu cumva sunt eu, Doamne ?” (Matei 26 : 21 – 22)
Îmi verific viaţa şi îndrept tot ce se poate îndrepta. Apostolul Ioan a scris cuvintele Domnului Isus : „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. (Ioan 14:26 )
Dumnezeu ne aduce aminte pentru a ne putea repara greşeala făcută cândva ! În Geneza 41 : 9 scrie că : „Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui faraon : „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea”.
Remuşcările pot să rămână şi peste mult timp, dacă omul nu-şi repară trecutul ! În I Împăraţi 17 : 18 este scris ce i-a spus văduva din Sarepta lui Ilie : „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu ? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul ?”
Un alt motiv al disciplinărilor Divine este şi pentru ca omul care a furat să simtă
prin ce trece cel furat. Să vadă cum e să rămâi fără ceva pentru care ai muncit şi la care ţineai mult, tocmai pentru ca acel lucru să nu îl mai faci niciodată. Aşa se repară şi trecutul … şi viitorul !
„Cine fura să nu mai fure ; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit”. (Efeseni 4 : 28 ) Adică nu doar că nu mai face rău , ci trebuie să facă bine !
Omul necredincios consideră că i-a făcut un bine unui om … dacă nu i-a făcut niciun rău ! În Geneza 26 : 29, scrie că la Isaac au venit : „Abimelec … cu prietenul său, Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui”. Ei îi spun : „ … jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul”. (Geneza 26 : 29)
III. ÎL caut pe Domnul, iar Dumnezeu intervine, îmi vorbeşte, (aud cuvântul Lui), Îl ascult şi totul se rezolvă ! (I Samuel 30 : 6 – 9)
„Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec : „Adu-mi efodul !” Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul :
„Să urmăresc oastea aceasta ? O voi ajunge ?” Domnul i-a răspuns : „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Şi David a pornit … ”.
În text este accentuat un lucru : „Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge”. (I Samuel 30 : 6) Regretul sincer se manifestă prin lacrimi de căinţă.
În cartea Iona avem exemplul celor din Ninive care aud sentinţa lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu le aduce căinţa … urmată de transformarea vieţii :
„Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive ; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.
Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele : Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc ! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile !
Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim !” Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut”. (Iona 3 : 5 – 10)
Rezolvarea tuturor situaţiilor este la Dumnezeu … şi poate de multe ori, doar prin ele ajungem să mai stăm de vorbă cu Dumnezeu, (altfel nu am mai avea timp), iar El intervine !
Eşti într-o situaţie fără ieşire ? Este pentru tine nu şi pentru Dumnezeu ! La El nu există situaţie fără ieşire !
Ai în viaţă astfel de situaţii ? Caută-l pe Dumnezeu. Dacă rugăciunile nu au efect, treci la post : „Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind … ”. (Daniel 9 : 3) Iar Dumnezeu a intervenit !