„Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului”. (Proverbe 27 : 19) Acest proverb poate fi tradus şi astfel : „Cum reflectă apa faţa cuiva, aşa viaţa reflectă inima, [acelui om]”. (New International Version)
A reflecta are trei sensuri : „1. A (se) răsfrânge direcţia de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor … a determina sau a suferi o reflexie. 2. Fig. A (se) oglindi. 3. A gândi profund ; a cugeta, a medita la …”. (Dex)
În viaţa de zi cu zi, avem de-a face cu cel puţin trei feluri de oameni :
I. Omul firesc. El imprimă pe faţa celuilalt, ce este pe faţa lui !
De obicei omul răspunde cu bine la bine, (nu cu rău). Cumva tu eşti matriţa iar celălalt este materialul, care ia forma care i se dă. Aşa răspunde faţa la faţă.
Din acest proverb reiese că ochiul va vedea în apă, (în oglindă) exact imaginea care îi este arătată / apa reflectă faţa ! Cu alte cuvinte : Tu dai tonul ! Iar tonul (ceea ce se aude) vine din ceea ce are omul respectiv în inimă, exact cum spunea Domnul Isus :
„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui ; căci din prisosul inimii vorbeşte gura”. (Luca 6 : 45)
Există zicala : Tonul face muzica ! Corul va cânta după cum dă orga gama, melodia va fi în funcţie de gama dată ! Versurile sunt aceleaşi !
Din punct de vedere firesc / omenesc, reacţia celuilalt este în funcţie de impulsul primit … iar răspunsul este în funcţie de întrebare !
În viaţă, omul poate să le facă semenilor lui, bine sau rău. Scrie despre Domnul Isus că : „Apoi le-a zis : „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău ? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi ?” Dar ei tăceau”. (Marcu 3 : 4)
Exemple din Biblie. Omul care va face :
- Bine … va recolta binele : „Nu-i aşa ? Dacă faci bine, vei fi bine primit ; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă ; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti”. (Geneza 4 : 7)
- Rău … va secera răul. În viaţa semănătorului de rele, răul /recolta va consta în mai mult rău, de care va avea parte : „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună”. (Osea 8 : 7)
Ionatan îi spunea lui David : „Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului … ”. (I Samuel 20 : 14) Trece timpul şi constatăm că Da-ul lui David a fost Da :
„Împăratul a zis : „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu ?” Şi Ţiba a răspuns împăratului : „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare”. (II Samuel 9 : 3)
Acesta trebuie să fie standardul creştinului … să se poarte cu cei din jur cu o bunătate ca a lui Dumnezeu !
„ … fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”. (Efeseni 4 : 32)
II. Credinciosul.
Inima răspunde inimii, înseamnă : ţi se face o bucurie, vei face o bucurie … îţi face un rău, îi răspunzi cu aceeaşi monedă ! Dar creştinul are puterea de-a răspunde cu bine şi la rău, (deşi poate se va lupta cu sine însuşi, pentru aceasta, deoarece omul are tendinţa firească de-a se răzbuna).
Totuşi el va avea acelaşi fel de răspuns, deoarece pentru un creştin nu contează foarte mult atitudinea celuilalt, (pentru că nu o poate controla el), ci contează felul în care reacţionează el, (iar aici nu ne referim doar la cuvintele spuse, ci şi la tonul cu care sunt rostite) !
„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia”. (Proverbe 15:1 ) În Biblie avem notat ce efect poate avea un cuvânt aspru :
- În Geneza 42 : 7 scrie că : „Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut ; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis : „De unde veniţi ?” Ei au răspuns : „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde”.
- Ei pleacă acasă, iar în Geneza 42 : 30, avem notat cu ce-au rămas ei în suflet : „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept iscoade”. Pentru ei nu a contat foarte mult ce le-a spus, ci tonul folosit pentru a le transmite acest mesaj !
Vorba dulce mult aduce. Dacă ar fi ştiut Roboam, ce valoare are un cuvânt bun spus pe un ton bun şi cât de mult rău poate face o simplă vorbă, poate altfel ar fi vorbit !
În cartea II Cronici 10 : 13 – 16 este notat cum s-a comportat împăratul Roboam, când a trebuit să dea un răspuns, (în privinţa felului de guvernare pe care îl va adopta), precum şi reacţia poporului :
„Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor : „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult ; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni”.
Astfel împăratul n-a ascultat pe popor ; căci aşa rânduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului : „Ce parte avem noi cu David ? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai ! La corturile tale, Israele ! Acum, vezi-ţi de casă, Davide !”
Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui”. Şi-au dat seama că Roboam nu le înţelege necazul şi au decis în consecinţă !
Şi omul credincios este ispitit / tentat să se comporte într-un mod firesc, dar alege să reacţioneze într-un mod duhovnicesc : „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine”. (Romani 12 : 21).
Un astfel de exemplu îl avem din viaţa lui David, când el era urmărit de Saul, (care voia să-l omoare), David îi spune lui Saul :
„Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine”. (I Samuel 24 : 13)
Scrie despre Saul că a ajuns să-i spună lui David :
„Tu eşti mai bun decât mine ; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău”. (I Samuel 24 : 17)
Domnul Isus spunea : „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel ; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii”. (Matei 7 : 12)
Pentru a avea binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să aplicăm ce scria apostolul Pavel, în singurul loc în care mai este folosită expresia tot ce voiţi :
„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”. (Galateni 5 : 17)
III. Omul spiritual … răspunde ca Isus !
Nu doar că trebuie să se abţină de la a-i face un rău, (celui ce intenţionat îi face rău), ci pentru el este ceva natural, să-i facă acelui om … un mare bine !
Pentru a avea puterea de-a trăi aşa, învaţă de la Domnul Isus, El este blând şi smerit cu inima. Modelul credinciosului este Domnul Isus. Apostolul Pavel scria :
„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”. (II Corinteni 3 : 18)
Un exemplu din viaţa lui Petru :
„De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor ; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.
Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne ! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” (Matei 16 : 21 – 22)
Peste ani apostolul Petru scria :
„Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul ; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu”. (I Petru 4 : 1 – 2)
Concluzii :
- Omul firesc îţi zâmbeşte, când îi zâmbeşti, dar tot el, (vorbind la modul general), va alege să se uite urât la tine, când ajungi să îi faci un rău !
- Să nu foloseşti două feluri de măsuri, (stilul mumă şi ciumă) … ci numai răspunsul blând, îndulcit de zâmbetul unei priviri prietenoase !
- Omul credincios îţi zâmbeşte chiar şi atunci când te încrunţi la el, iar omul duhovnicesc ştie cum trebuie să răspundă fiecăruia (şi are puterea de care este nevoie). El va şti şi cu cine să fie miel şi cu cine să fie leu … !
De la a reflecta se poate ajunge la un model comportamental, iar omul devine un reflector ! Conform Dicţionarului de neologisme, (1986), reflectorul este un :
„Aparat construit astfel încât să poată reflecta lumină, raze infraroşii sau ultraviolete … Oglindă … care reflectă lumina într-o direcţie voită”.