Învierea Domnului Isus sau Ce rămâne după mine ? I Ioan 20.1-10
Învierea Domnului Isus sau Ce rămâne după mine ?
I. Exemplul personal ! [Ioan 20.1]
II. Lucrurile pe care le-am avut / folosit ! [Ioan 20.6–7]
III. Ucenicii, oamenii de care ne-am ocupat ! [Ioan 20.2]
„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric ; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis : „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”
Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.
Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el ; şi a văzut şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi. Apoi ucenicii s-au întors acasă”. (Evanghelia după Ioan 20 : 1 – 10)
Învierea Domnului Isus sau Ce rămâne după mine ?
I. Exemplul personal ! [Ioan 20 : 1]
II. Lucrurile pe care le-am avut / folosit ! [Ioan 20 : 6 – 7]
III. Ucenicii, oamenii de care ne-am ocupat ! [Ioan 20 : 2]
Învierea Domnului Isus sau Ce rămâne după mine ?
I. Exemplul personal !
„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric …”. (Ioan 20 : 1) De ce a plecat Maria aşa de dimineaţă, nu putea să plece mai târziu ?
Din viaţa Domnului Isus, urmaşii au învăţat din modul în care EL a trăit. Ştiau că trebuie să fii matinal şi nu numai atât, deoarece Domnul Isus spunea :
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. (Evanghelia după Matei 6 : 33) Cu ce a început Domnul Isus ziua ? Cu :
- Rugăciune : „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo”. (Evanghelia după Marcu 1 : 35)
- Studiul Biblic : „Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu ; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa”. (Evanghelia după Ioan 8 : 1 – 2)
Domnul Isus a împlinit literal cuvintele spuse de Dumnezeu prin Ieremia :
- Ieremia 25 : 4 „Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă ; şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi”.
- Ieremia 26 : 5 „ … dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineaţă, şi pe care nu i-aţi ascultat …”.
Creştinul se trezeşte dis-de-dimineaţă, având priorităţi clare … timpul petrecut cu Dumnezeu prin citirea Bibliei şi rugăciune !
Dar ucenicii nu au văzut numai ce face El, fiindcă au avut harul de-a înţelege, că trebuie să trăiască şi ei ca Isus :
„Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu”. (Evanghelia după Ioan 13 : 15 )
II. Lucrurile pe care le-am avut / folosit !
Ioan notează că : „ … a văzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur”. (Evanghelia după Ioan 20 : 6 – 7)
Atât a rămas după plecarea Domnului Isus !
Luca a notat o întâmplare din viaţa Domnului Isus, precum şi ce îi spunea Domnul, unui aspirant la viaţa de urmaş al Lui :
„Pe când erau pe drum, un om I-a zis : „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns : „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi ; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. (Evanghelia după Luca 9 : 57 – 58)
Din Evanghelia după Marcu, învăţăm că trebuie să fim atenţi şi la câte lucruri deţinem … idealul fiind transferul lor în cer, pentru a le avea nu numai pentru un timp, ci pentru veşnicie :
„Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis : „Îţi lipseşte un lucru ; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă”. (Evanghelia după Marcu 10 : 21) Pentru aici avea prea multe lucruri, iar pentru veşnicie, avea prea puţine !
Dar cum s-a ajuns la această recomandare ? Marcu scria că :
„Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat : „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ?” (Evanghelia după Marcu 10 : 17)
Acestui om Domnul îi recomandă desprinderea de lucruri, pentru o vreme, (viaţa aceasta) … tocmai pentru a le avea pentru o veşnicie !
Despre Domnul Isus, scrie că :
„Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos”. (Evanghelia după Ioan 19 : 23)
Un om dependent de lucruri, dacă ar fi să treacă prin aşa ceva … cum ar reacţiona … să i se ia şi puţinul pe care-l are ?
III. Ucenicii, oamenii de care ne-am ocupat !
„A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus …”. (Evanghelia după Ioan 20 : 2) După noi, viaţa de credinţă se va perpetua prin ucenicii noştri !
Porunca Domnului a fost :
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. (Evanghelia după Matei 28 : 19)
Apostolul Pavel s-a ocupat cu formarea de ucenici :
„ … Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a plecat în Macedonia”. (Faptele Apostolilor 20 : 1)
Ce sfaturi le-a dat şi de ce ? Apostolul Pavel a preluat modelul Divin şi spunea :
„În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis : „Este mai ferice să dai decât să primeşti”. (Faptele Apostolilor 20 : 35)
„Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat”. (II Tesaloniceni 3 : 9)
Apostolul Pavel a fost un exemplu pentru ucenicii lui, dar le-a cerut ucenicilor lui, ca la rândul lor să fie şi ei exemple vrednice de urmat, pentru urmaşii lor :
- Timotei : „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea ; ci fii o pildă pentru credincioşi : în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”. (I Timotei 4 : 12)
- Tit : „ … dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie … ”. (Tit 2 : 7)
Concluzii :
1. Fiecare om este un model de viaţă, fie că este pozitiv, fie că este negativ. Termenul Biblic pentru exemplu de trăire este pildă.
2. Modelul nostru este Domnul Isus
Apostolul Petru scria :
„Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi ; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui”. (I Petru 2 : 20 – 21)
Putem învăţa şi de la aposolul Pavel care a avut autoritatea de-a scrie :
„Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos”. (1 Corinteni 11:1)
3. Cum este viaţa unui creştin ?
Putem înţelege dacă vedem cum a trăit apostolul Pavel, care îi scria lui Timotei :
„Tu însă ai urmărit de aproape
- învăţătura mea,
- purtarea mea,
- hotărârea mea,
- credinţa mea,
- îndelunga mea răbdare,
- dragostea mea,
- răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat ; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi”. (II Timotei 3 : 10 – 12)
În Evrei 6 : 11- 12 scrie :
„Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele”.
În Biblie există însă şi exemple negative, o astfel de pildă pentru cei din jur, avea să fie Ierusalimul.
Prin proorocul Ezechiel, Dumnezeu spunea :
„Vei ajunge de ocară şi de ruşine, vei fi o pildă şi o groază pentru neamurile care te înconjoară, când voi aduce la îndeplinire judecăţile Mele împotriva ta, cu mânie, cu urgie şi cu pedepse aspre – Eu, Domnul, o spun – când voi arunca împotriva lor săgeţile nimicitoare ale foametei care dau moartea şi pe care le voi trimite să vă nimicească”. (Ezechiel 5 : 15)
Fiecare om poate decide ce fel de exemplu va fi, bun sau rău ? Oricum prin viaţa lui orice om este o pildă, iar în urma lui lasă un model comportamental !