„De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum ! – de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră …”. (Psalmul 124 : 1 – 2)
„Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a dat porunca aceasta : „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.
Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade !
Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.” Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau”. (Geneza 28 : 1 – 5)
Ce-ar fi putut Israel, (omul) să spună ?
1. Ce înseamnă să fii respins, în familia ta de tatăl tău, (în urma ascultării de mama lui) !
Vorba lui Isaac, a avut valoare, dar caracterul unui astfel de tată îl face pe copil să nu aibă nevoie de Dumnezeul tatălui lui !
Harul este că Dumnezeu intervine şi repară situaţia … face EL ceea ce-ar fi trebuit să facă Isaac ! Îi poartă de grijă lui Iacov !
I Ioan 3 : 17 – 18, încă nu era scris :
„Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu ? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul”.
Ce diferenţă mare este între Avraam şi Isaac ! Primul, pentru a-şi ajuta copilul, la momentul căsătoriei, îşi trimite un rob cu mare experienţă, având un bagaj purtat de zece cămile, cu valorile lui :
„Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor”. (Geneza 24 : 10)
Nu ştim dacă i-a fost chiar aşa uşor lui Avraam. Pe vremea aceea nu era Interpol, iar robul putea să-i trimită o telegramă din Mesopotamia, prin care să-i mulţumească pentru banii obţinuţi ! Ce garanţie avea Avraam, că robul nu va pleca cu tot cu bani ? Doar credincioşia şi jurământul făcut !?
Dar fiul lui Avraam, (Isaac), avea patruzeci de ani, la momentul respectiv şi se putea descurca şi singur !
„Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca … ”. (Geneza 25 : 20)
Oare ce-ar fi spus Isaac, dacă Avraam s-ar fi purtat cu el, aşa cum el a procedat cu Iacov ?
Tatăl, (Isaac) … era fostul Copil de bani gata.
2. Iacov a învăţat cum să nu se poarte cu copiii lui
Copilul de bani gata, (Isaac) poate fi un părinte foarte slab / zgârcit etc. De ce ? Fiindcă el nu ştie ce înseamnă să nu ai ! Isaac a fost învăţat să tot primească !
Să-ţi trimiţi copilul singur, pe cont propriu … cale de sute de kilometri !? Aşa a procedat Avraam cu el, s-a spălat pe mâini folosind un limbaj spiritual, de genul :
„Du-te fiule şi Dumnezeu să-ţi poarte de grijă” ?!
Avraam nu a făcut aşa ceva, ci i-a rezolvat băiatului lui problema !
Isaac, în momentul în care îşi binecuvântează copilul cu vorba şi îl trimite cu mâinile goale, este clar că a uitat cum s-a căsătorit el şi ce a făcut tatăl lui, pentru ca el să se poată căsători.
Întrebarea este :
- Isaac nu avea de unde să îi dea ceva şi lui Iacov ?
- Nu avea suficienţi bani ?
Ba da, dar mai bine spus, nu avea inima să-i dea ceva şi lui Iacov !?
Oricum şi soiul de om numit zgârcit, dă totul … După ce închide ochii ! Prin deces se desparte de banii la care ţine mai mult decât la copii. Numai că un astfel de om, este mort … dinainte de-a muri fizic ! Mort spiritual, din punctul de vedere al copilului !
Nu ştim dacă bogatul despre care spunea Domnul Isus, avea copii, dar ştim că Dumnezeu îl întreabă :
„ … lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” (Luca 12 : 20)
Domnul Isus îndemna :
„ … faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte … ”. (Luca 16 : 9)
Cu banii se pot face prieteni sau duşmani ! Depinde de modul în care sunt folosiţi !
Uneori cea mai mare problemă a copiilor … sunt părinţii, (care au tot ce le trebuie din belşug), dar îi trimit în viaţă pe copii, cu mâinile goale … şi mai şi spun, cum i-a urat Isaac lui Iacov :
„Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze … Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam …”.
Dar el beneficia de binecuvântarea lui Avraam şi avea ce să dea !
Dar şi reversul este valabil … uneori cea mai mare problemă a părinţilor, sunt copiii ! De ce ? Domnul Isus spunea cum va fi în familiile, în care sunt şi creştini şi necreştini :
„Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui”. (Matei 10 : 34 – 36) !
3. Iacov a ştiut cum este să treci prin : Simţirea lipsei.
După plecarea de acasă, despre Iacov scrie că :
„A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer.
Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea … ”. (Geneza 28 : 11 – 13)
Dacă citim rugăciunea lui, înţelegem mai bine acest adevăr :
„Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac … ”. (Geneza 28 : 20)
Pe drumul de întoarcere, Iacov Îi spunea lui Dumnezeu :
„Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău ; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere”. (Geneza 32 : 10)
De ce a ajuns într-o asfel de situaţie ? A plecat dintr-o casă săracă ? Nu aveau ce să-i dea părinţii lui ? De ce a fost aşa ? Scrie clar :
„Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui ; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov”. (Geneza 25 : 28) Era mare diferenţă între cum vedea Isaac şi ce a spus Dumnezeu. Prin Maleahi, Dumnezeu spunea poporului Lui :
„V-am iubit, zice Domnul ! Şi voi ziceţi : „Cu ce ne-ai iubit ?” Nu este Esau frate cu Iacov ? – zice Domnul ; totuşi am iubit pe Iacov … ”. (Maleahi 1 : 2)
Apostolul Pavel, le scria creştinilor din Roma :
„Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecăi :
„Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, după cum este scris : „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”. (Romani 9 : 11 – 13) Iubirea nu ţine de vreo faptă, a persoanei iubite, ci de inima iubitorului !
„ … s-a zis Rebecăi … ”.
Oare Isaac chiar nu ştia ? Oare Rebeca să nu-i fi spus ?
Situaţia de atunci era exact cum avea să spună Dumnezeu prin Isaia :
„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”. (Isaia 55 : 7 – 9)
Dumnezeu îl iubea pe Iacov, iar Isaac îl iubea pe Esau. Cât de diferit gândim noi uneori, faţă de Dumnezeu !
Concluzii.
1. Oare de ce nu dau unii copii pe acasă ? Sau de ce pleacă de acasă ?
La un astfel de comportament, (al tatălui), nici nu este de mirare că fiul s-a întors acasă, abia după douăzeci de ani ! Adică odată la douăzeci de ani !
„Se merită doar e tata ! Cum să nu merg acasă ?”
Dar de ce s-a întors Iacov, i-a fost aşa dor de casă ? Nu cunoaştem ce era în sufletul lui, dar ştim că Dumnezeu i-a spus să facă acest lucru :
„Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere”. (Geneza 31 : 13)
Climatul de la Laban, ajunsese foarte tensionat !
2. Din aceeaşi gură pot ieşi şi binecuvântarea şi blestemul ?
Binecuvântarea îşi are locul ei, bine stabilit, dar dacă este dată numai din gură poate semăna a blestem :
„Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său”. (Geneza 27 : 41)
Practic tatăl, i-a transmis fiului ce are de făcut ! În Geneza 27 : 39 – 40, este notată această binecuvântare : „Iată ! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pământului şi de roua cerului de sus. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău ; dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău !”
3. Întrebarea este : S-au confirmat cuvintele lui Isaac, sau au fost pur şi simplu … vorbe goale ?
Nu s-au adeverit ! În momentul întâlnirii, după cei douăzeci de ani trecuţi de la despărţire :
„Esau a zis : „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău”. (Geneza 33 : 9)
La ce a renunţat Iacov, pentru a putea oferi darul ? Scrie despre el că :
„Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar pentru fratele său, Esau : două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. Le-a dat robilor săi … ”. (Geneza 32 : 13 – 16)
De aceea, scrie în Psalmul 124 : 1 – 2 :
„De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum ! – de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră … ”.
Ce înseamnă : De n-ar fi fost Domnul ? Iacov nu ar fi ajuns să aibă ceva, prin munca lui, pentru că după şaisprezece ani de muncă, nu avea mare lucru, dar după ce intervine Dumnezeu, Iacov ajunge bogat ! În Geneza 31 : 1 scrie că :
„Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta”.
Fără Domnul … omul este nimic şi nici nu va avea mare lucru, cu El însă, omul are totul şi spiritual şi material ! Slăvit să fie Dumnezeu !
(Sursa foto : www.lds.org)