Diferite studii Biblice.
Ezra spunea :
„Îmi era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului :
„Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc”. (Ezra 8 : 22)
III. Slujitorul
Slujitorul (poate fi credinciosul care învaţă meseria de creştin) :
1. este disciplinat (v. 15 a),
2. are şi el temerile lui, nu este un om perfect (v. 15 b),
3. experimentează puterea rugăciunii (v. 17 – 20) !
Introducere
Elisei avea un slujitor de care s-a îngrijit. Probabil nu a uitat ce înseamnă să fi slujitorul cuiva deoarece el însuşi a fost slujitorul lui Ilie (II Împăraţi 2 : 3)
Elisei este o personificare a Domnului Isus :
Matei 20 : 28 „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
Luca 22 : 27 „Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă”.
Continue reading „Despre războiul spiritual IV. Slujitorul [Efeseni 6.12, II Împăraţi 6.8-23]”
II. Elisei (un exemplu al Domnului Isus şi al urmaşilor Lui)
Elisei (Domnul Isus) :
În războiul spiritual cu cine mă identific (cu cine mă asemăn mai mult) ? Să ne reamintim de împăratul Siriei (care era / este un prototip al celui rău, în privinţa a ceea ce este şi a metodelor folosite).
I. Împăratul Siriei (prototipul celui rău)
„Şi împăratul a zis : „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus : „Iată că este la Dotan.” …”. (II Împăraţi 6 : 13)
Cel rău acţionează prin oamenii lui care au fiecare cel puţin o specializare. El :
În pasajul din II Împăraţi 6 : 8 – 23 este descrisă o confruntare dintre două armate, una fiind cea atacatoare (siriană) şi a doua fiind cea atacată (israeliană). În realitatea lumii spirituale există un duşman nevăzut care îi atacă în special pe creştinii dedicaţi.
Despre aceasta le-a scris apostolul Pavel credincioşilor din Efes : „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. (Efeseni 6 : 12)
Adevărul central
În procesul maturizării credinciosului, Duhul Sfânt Se foloseşte de împăratul Siriei (atacatorul) şi de Elisei (apărătorul). Din punct de vedere spiritual înţelegem că în acest pasaj se face referire la trei categorii de oameni care pot fi (sunt) o reprezentare a :
1. celui rău (sursa răului),
2. Celui Bun (sursa răului), a Domnului Isus şi
3. credinciosului. Continue reading „Despre războiul spiritual I. Introducere [Efeseni 6.12, II Împăraţi 6.8-23]”
III. Stâlpul (Apocalipsa 3:12)
„Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp [gr. styloi „suport, coloană, sprijin”] în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el …”. (Apocalipsa 3 : 12)
În Galateni 2 : 9, apostolul Pavel scria despre stâlpii din Biserica Primară :
„ … când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim : noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur”.
Şi la ora actuală este nevoie de stâlpi ai credinţei, de oameni statornici care duc greul şi nu pleacă din locul în care Dumnezeu i-a pus să stea, ci dimpotrivă ei Îi rămân credincioşi Domnului Isus … oricât de greu le este ! Continue reading „Biserica din Filadelfia. V. Stâlpul. Maturizarea spirituală [Apocalipsa 3.7-13]”
II. Uşa (Apocalipsa 3 : 8)
„Ştiu faptele tale : iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu”. (Apocalipsa 3 : 8)
Uşa deschisă poate reprezenta şi acel moment în care ascultătorul mesajului Evangheliei îşi deschide inima pentru Isus, chiar atunci când aude Cuvântul şi decide să ÎL primească în inima Lui pe Isus ca Domn şi Mântuitor.
În Faptele Apostolilor 16 : 13 – 15 scrie : Continue reading „Biserica din Filadelfia. IV. Uşa. Primirea Mântuitorului [Apocalipsa 3.7-13]”
În continuare vom aminti trei paşi ai vieţii de credinţă :
Cheia, uşa şi stâlpul (II)
Atunci când citim acest pasaj putem observa şi un alt aspect (nu doar al oportunităţilor care a fost menţionat anterior), deoarece tot Isus este Cel ce deţine cheia prin care se deschide şi uşa Cerului pentru cei ce decid să-I asculte Cuvântul şi chemarea la mântuire.
Domnul Isus i-a spus lui Ioan : „Nu te teme ! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”. (Apocalipsa 1 : 17 – 18)
Pentru ca un om să ajungă să fie mântuit este nevoie de conlucrarea factorului uman (creştinul prin care omul nemântuit aude mesajul Evangheliei : cheia) cu factorul Divin (Duhul Sfânt) care acţionează în momentul respectiv şi-l convinge pe ascultător să-şi deschidă uşa inimii Domnului Isus, care-i vorbeşte prin trimisul Lui.
În măsura ascultării de Duhul Sfânt, creştinul devine un stâlp în Templul Lui Dumnezeu (un om de neînlocuit). Continue reading „Biserica din Filadelfia. II. Cheia, uşa şi stâlpul. Evanghelizarea [Apocalipsa 3.7-13]”
III. Robinetul sau Stăpânirea de sine (autocontrolul personal / stăpânirea de sine / voinţa) [Iacov 3.10-11]
În Iov 13 : 5 sunt notate cuvintele pe care Iov le-a adresat prietenilor săi : „O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat !”
Atunci când ne referim la cuvintele pe care le putem rosti ne gândim la faptul că omul are :