Studiu Biblic
În limba română bunătatea este : „1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine ; p. ext. îndurare, milă, blândețe ; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate”. (Dex)
Îndurarea este :
„Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei ; putere de a răbda ; răbdare ; milă, compătimire, bunătate”. (Dex) Cumva se poate spune că bunăvoinţa este atitudinea interioară, iar îndurarea se manifestă prin comportamentul exterior ! Continue reading „Bunătatea [gr. chrēstotēs] (II)”
Studiu de caz : Apostolul Petru. El spunea că : „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.
Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu : pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor ! Amin”. (I Petru 4 : 11) Continue reading „Apostolul Petru înainte şi după botezul în Duhul Sfânt [1 Petru 4.11]”
Bunătatea sau Despre armele luminii prin care este câştigat la mântuire omul păcătos
În II 2 Corinteni 10 : 3 scrie : „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească”.
Bunătatea (sau delicateţea, amabilitatea, în gr. chrestotes), face partea din roada Duhului Sfânt, (Galateni 5 : 22). Continue reading „Bunătatea sau delicateţea, amabilitatea, (în gr. chrestotes) (I) Evanghelia după Luca 6:27–36”