Categorie: Pildele Domnului Isus

Pilda talanţilor (II), Evanghelia după Matei 25.26

Florin

Un alt cuvânt din aceeaşi familie cu ponēre (Matei 25 : 26) în Pilda talanţilor este : ponēra (fiind folosit de cincisprezece ori) şi se referă la :

  1. Gânduri : „Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!” Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele [gr. ponēra] în inimile voastre?”. (Matei 9 : 3 – 4)

  2. Om : „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău [gr. ponēra] scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui”. (Matei 12 : 35)

  3. Naţiune (de patru ori este folosit cuvântul, pentru a arăta răutatea contemporanilor Domnului Isus) :

Continue reading „Pilda talanţilor (II), Evanghelia după Matei 25.26” →

Pilda Talanţilor (I) I Matei 25.14–30

Florin
Pilda talantilor

Pilda talanţilor sau : Nu cumva sunt eu ?

Caracteristicile eu-lui, ale omului plin de el, care nu va ajunge în Cer …

„Stăpânul său i-a răspuns : „Rob viclean [gr. ponēre, înseamnă răutăcios] şi leneş [gr. oknēre … ponēre şi oknēre … este interesant jocul de cuvinte din greacă] ! Continue reading „Pilda Talanţilor (I) I Matei 25.14–30” →

Pilda bogatului nemilostiv [Evanghelia după Luca 16.19-31]

Florin

pilda bogatului nemilostivPilda bogatului nemilostiv. În Evanghelia după Luca 16.19-31 scrie că : „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire ; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului ; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
Cu vremea, săracul a murit ; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.

A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat :

Continue reading „Pilda bogatului nemilostiv [Evanghelia după Luca 16.19-31]” →

Pilda celor doi fii, (I) Evanghelia după Matei 21.28–32

Florin

Încăpăţânatul iremediabil„Ce credeţi ? Un om avea doi feciori ; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis : „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea !” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns : „Mă duc, doamne !” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său ?”
„Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis : „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut : şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.” (Matei 21 : 28 – 32). Continue reading „Pilda celor doi fii, (I) Evanghelia după Matei 21.28–32” →

Pilda celor zece fecioare 5. Vegheaţi! [Matei 25.1-13]

Florin

Pilda celor zece fecioare

Din Pilda celor zece fecioare, învăţăm că cinci dintre ele, (aceasta însemnând practic jumătate din numărul total), nu au vegheat, de aceea nici nu au ajuns cu Mirele !

De ce trebuie vegherea ? La ce ne ajută ?

Vegheaţi (gr. grēgoreite, literal : staţi treji), este folosit de zece ori în Biblie, (în Noul Testament) : Continue reading „Pilda celor zece fecioare 5. Vegheaţi! [Matei 25.1-13]” →

Pilda celor zece fecioare 4. Vegherea [Matei 25.1-13]

Florin

Vegheaţi !„Vegheaţi [gr. grēgoreite, sensul literal este : staţi treji], dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.” (Matei 25 : 13) … „Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind !” (Luca 12 : 38).

I. Ce este vegherea ? Un act de voinţă
II. În ce constă vegherea ?
III. De ce trebuie vegherea ? Pentru a nu cădea în păcat. Ce s-a întâmplat cu ucenicii în Ghetsimani ? Continue reading „Pilda celor zece fecioare 4. Vegherea [Matei 25.1-13]” →

Pilda celor zece fecioare 3. Dărnicia şi binefacerea [Matei 25.1-13]

Florin

DărniciaDărnicia şi binefacerea au legile lor. Nu trebuie să dau oricui şi oricum, numai fiindcă cineva îmi cere ! Nu – ul este strict necesar pentru viaţa de credinţă !

Cui trebuie să-i dau şi cui nu am voie să îi dau ?

Ce să dau şi ce să nu dau ? Aici nu este vorba de zgârcenie ci de cum să facem voia lui Dumnezeu şi să nu ne amestecăm în judecăţile Lui. Continue reading „Pilda celor zece fecioare 3. Dărnicia şi binefacerea [Matei 25.1-13]” →

Pilda celor zece fecioare I 2. Prevederea [Matei 25.1-13]

Florin

PrevedereaPilda celor zece fecioare

Un alt ingredient al vieţii de veghere, este prevederea, care ne face să vedem necesitatea facerii milei în plus. Fecioarele înţelepte au văzut dinainte că vor trebui să care şi vasele cu untdelemn de rezervă, dacă vor ca totul să iese bine … aşa că au ales să aibă un bagaj în plus.

Termenul Biblic pentru prevedere este chibzuinţa !
Chibzuit este cel : Care judecă o situaţie cumpănind toate eventualităţile ; socotit, cumpănit. Continue reading „Pilda celor zece fecioare I 2. Prevederea [Matei 25.1-13]” →

Pilda celor zece fecioare 1. Disponibilitate sau comoditate? [Matei 25.1-13, 5.38-48]

Florin
Pilda celor zece fecioare, 1
Pilda celor zece fecioare

Pilda celor zece fecioare

Din Pilda celor zece fecioare (Matei 25.1-13) putem învăţa despre trei ingrediente ale vieţii de veghere :

Continue reading „Pilda celor zece fecioare 1. Disponibilitate sau comoditate? [Matei 25.1-13, 5.38-48]” →

Pilda negustorului, a căutătorului de perle de mare preţ (I), Matei 13.45-46

Florin

Pilda negustorului„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor [lit. om negustor, gr. anthropo emporo. Acest cuvânt este format din en “în, pe, la, prin, cu”+ poreuomai care se traduce cu : „a merge, a călători [literal sau figurat], a umbla, o călătorie cu destinaţie precisă, a muri, a trece”] care caută [zéteó = a căuta, dorinţă, efort, strădanie, silinţă] mărgăritare [margaritas, perle – Matei 7 : 6] frumoase [kaluous, frumos, atrăgător, îngrijit, generos, (nobil), de respectat / cinstit / onorat, demn, destoinic, vrednic – acest cuvânt este folosit de patru ori. În Matei 7 : 17, 18. 27 : 8,  ]. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce [pleacă] de vinde tot ce are [toate lucrurile] şi-l cumpără”. Matei 13 : 45, 46 Continue reading „Pilda negustorului, a căutătorului de perle de mare preţ (I), Matei 13.45-46” →