Olimpia, (era mama lui Alexandru cel Mare). Ea îi ceru într-o zi fiului său moartea unui nevinovat şi ca să-l înduplece, îi aduse aminte ostenelile şi necazurile sale de mamă.
– Altă răsplată, să ceri prea bună mamă, răspunse cu înţelepciune regele, nici o binefacere nu se poate asemăna cu mântuirea unui nevinovat.
„Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor”. (Proverbe 14 : 34) (Sursa foto : ro.wikipedia.org)
Un împărat şi-a răsplătit sfetnicii cu monete mari de bani. Unul s-a prezentat din nou la împărat şi i-a descoperit că voind să cumpere cu moneta, ea a fost aflată falşă ; deci îl roagă să-i dea alta.
Împăratul i-a răspuns :
– Păstrează-ţi moneta ta căci nu-ţi pot da alta mai bună. Eu te-am răsplătit cu moneta care o meritai după sfatul nesincer ce mi l-ai dat. Continue reading „2. Moneta falsă (Galateni 6:7-8)”
În rubrica numită Cartea veche avem notate întâmplări preluate dintr-o carte de la începutul secolului XX, (undeva în jurul anilor 1900). Vom respecta scrierea acelor vremuri, aceasta constând de exemplu în arhaismele, care au un farmec deosebit, pentru iubitorii limbii române !
În timpurile vechi regii ţineau judecată cu singuraticii. Așa judeca și regele Filip din Macedonia. S-a întâmplat odată ca acest rege, nefiind destul de atent la înţelesul legii ce avea să fie aplicată, a adus sentinţă condamnatoare asupra unui nevinovat. Atunci acuzatul ridicându-se a zis :
– Apelez sentința. Filip jignit întrebă :
– La cine vrei tu să apelezi sentința unui rege ? Acuzatul răspunse : Continue reading „1. Dreptatea regelui Filip al Macedoniei”