Un artist avea să facă tabloul conştiinţei celei rele. El a zugrăvit un cal, ce alerga în galop încunjurat fiind de vespi, iar în josul tabloului erau scrise cuvintele :
„Alergarea ta e zadarnică”.
Augustin zice : „Acela îşi este însuşi pedeapsă, carele se chinuieşte de conştiinţa sa. De alţi duşmani poate să fugă, dar unde să se refugieze de sine însuşi ?” Continue reading „23. Conştiinţa cea rea, Faptele Apostolilor 24 : 15 – 16”
„ … să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă”. (I Timotei 1:19)
În anul 520 î.Hr. Cleomenes I, l-a succedat pe Anaxandridas II, ca rege al Spartei. (Cleomenes a fost rege al Spartei, între 521 şi 489 î.Hr.).
Nişte inamici ai Spartanilor voiră să corupă pe regele Spartei. Un trimis al lor veni la regele Cleomenes, ca să-l corupă.
Trimisul oferea regelui sume din ce în ce mai mari. Cleomenes, care rezistase până la o vreme bărbăteşte ispitei, începu a şovăi. Continue reading „22. Conştiinţa (I Timotei 1:19)”
„Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor …”. (Ieremia 31 : 35)
Ce ar fi de pământ, dacă soarele nu l-ar încălzi ? Pământul în partea nestrăbătută de razele soarelui, îşi pierde productivitatea.
Acolo plantele, grânele şi pomii nu prind rădăcini şi în locul lor răsar buruieni şi mărăcini. Continue reading „21. Credinţa (II) Ieremia 31:35”
Un împărat păgân voia să constrângă pe un episcop creştin a se lepăda de Hristos şi a jertfi idolilor. Episcopul refuzând, împăratul îi zise :
– „Nu ştii că putere am să te omor într-o clipire de ochi ?” Continue reading „20. Credinţa (I)”
Pe timpul când regele Taxiba din Japonia oprise practicarea religiunii creştine, erau acolo la curte două doamne creştine, pe cari regina le iubea foarte mult.
Ea şi cercă totul ca să le păstreze lângă sine şi mai departe şi de aceea li făcu propunerea, că dacă n’ar voi să părăsească legea creştină, să o împlinească în ascuns : căci doar în inimă ar putea ele să rămână cele mai bune creştine.
Ele însă au răspuns : „Regină, creştinii nu au două feţe, dintre cari una să arate minciuna, iar alta adevărul. Când noi nu mărturisim credinţa noastră, atunci o tăgăduim”. Continue reading „19. Credinţa (Matei 7:21, Tit 1:16)”
A fi creştin înseamnă mai mult decât a te numi creştin, pentrucă zadarnic te numeşti creştin dacă după credinţă şi fapte nu eşti al lui Hristos.
„Iar de n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”, (Romani 8 vers. 9), zice apostolul Pavel. Acelaşi apostol zice : „Iar care sunt ai lui Hristos trupul şi-au răstignit împreună cu patimile şi cu poftele”.
Ambrozie, episcopul Mediolanului zicea : „Dacă numesc pe cineva creştin, înţeleg pe un om desăvârşit”. Deci cine voeşte a se numi creştin după vrednicie, acela să se poarte aşa ca să nu-şi facă de ruşine numele.
Când într-un ziar se publică o faptă de furt sau înşelăciune şi se spune numele vinovatului, iată că îndată vine altul cu acelaşi nume şi spune că el nici un fel de legătură nu are cu cel vinovat. Continue reading „18. Creştinul, Romani 8:9”
Constantin cel Mare ca împărat a vrut să-şi cunoască sfetnicii. De aceia le-a zis : „Cei care sunteţi creştini, să părăsiţi slujbele, fiindcă Sfatul trebuie slujit numai de slujbaşi aleşi dintre majoritatea cetăţenilor”. Majoritatea cetăţenilor era păgână.
Deci numai păgânii să rămână în slujbe şi creştinii cari se lapădă de Hristos.
Dar creştinii au preferat să rămână creştini. Ei s-au retras din slujbele împărăţeşti şi s-au mulţumit cu hotărârea Împăratului că de acum înainte nu vor mai fi prigoniţi.
Slujbaşii păgâni, se bucurau de această măsura luată împotriva creştinilor. Continue reading „17. Creştini adevăraţi”
Un locuitor dintr-un oraş oarecare, îşi pierdu toată averea şi rămase cu o spuză de copii de cari însuşi trebuia să îngrijească, fiindcă soţia-i murise. Nu-i rămase decât să ia împrumut pentru a începe un negoţ.
Plecă deci la un om bogat, pe care nu-l cunoştea, spre a solicita un împrumut. Ajungând la uşa bogatului, să sfia să intre, căci auzi de afară, cum bogatul certa cu asprime pe servitoare, pentrucă pusese prea multe lemne în sobă.
Şi-a luat totuşi inima în dinţi şi a intrat în casa bogatului, care cu multă amabilitate îi puse la dispoziţie un împrumut de 2000 de lei fără dobândă. Continue reading „16. Cruţarea”
În Evanghelia după Matei (15 : 8), Domnul Isus spunea : „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”
O sentinelă stătea la poarta unei căzărmi. Deodată veni un căpitan. Sentinela prezentă onorurile şi stătu apoi ca o statuă. Aceasta se petrecuse în câteva clipe. Atunci căpitanul zise :
– „Tinere : onorurile tale sunt frumoase dar eu voesc ceva mai mult : voesc să intru pe poarta cazarmei”. Soldatul deschise atunci poarta.
Continue reading „15. Creştinul adevărat, Evanghelia după Matei 15 : 8”
Doi tineri se pregăteau într-o dimineaţă de vară să suie un vârf de munte. Neîncercând ei încă asemenea osteneală, au plecat cu spor şi cântând.
În acelaşi timp plecă spre munte şi un bătrân, cu paşi liniştiţi. Tinerii îl priveau zîmbind, şi râdeau de el, când rămânea în urma lor. Trecură zece minute şi bătrânul li se părea ca o furnică, atât de mult rămăsese în urma lor. Continue reading „14. Cumpătarea, Eclesiastul 9:11”