Într-un moment de cumpănă din viaţa lui, David a spus ce principiu de viaţă avea :
„ … nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic”. (II Samuel 24 : 24)
Şi eu vreau să fac ceva pentru Dumnezeu. Cum să procedez ca acest sacrificiu (timp, bani, lucruri etc.) să fie bine primit de Dumnezeu ?
Să definim mai întâi termenul jertfă. În Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a, scris de Lazăr Șăineanu, (1929), jertfa este definită ca fiind o :
„1. ofrandă făcută divinității cu oarecari ceremonii …
3. renunțarea la ceva însemnat, plăcut, etc., privațiune voluntară”.
Să observăm cum înţeleg jertfa apostolul Pavel, David şi Domnul Isus.
În Romani 12 : 1, apostolul Pavel a scris :
„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu : aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”.
Deşi David cunoştea foarte bine sistemul ceremonial al Legii, totuşi în Psalmul 40 : 6 – 8, a scris :
„Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile ; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis :
„Iată-mă că vin ! – în sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule !”
Acest cuvânt este întărit şi de Domnul Isus care a spus :
„Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă : „Milă voiesc, iar nu jertfă !” (Matei 9 : 13 )
Una este jertfa din buzunar şi alta este jertfa din inimă, adică viaţa predată Lui Dumnezeu, pentru a-I sta la dispoziţie şi-a face cu toată fiinţa numai voia Lui, oricând El doreşte să fac ceva !
Jertfa din buzunar poate fi mult mai ieftină decât jertfa de viaţă, care constă în ascultarea de Dumnezeu. Să ne reamintim ce îi spune proorocul Samuel lui Saul :
„ … „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului ?
Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat”. (I Samuel 15 : 22 – 23)
Din punctul de vedere omenesc, Saul era în regulă. Peste o anumită perioadă de timp, el a adus o jertfă, dar nu era omul care avea dreptul de-a asculta de popor mai mult decât de Dumnezeu, (cum ar fi … a mers la Biserică, dar nu şi-a predat viaţa Lui Dumnezeu, nu şi-a pocăit eul, astfel încât să-L lase pe Dumnezeu să-i controleze sinele).
Pot să ofer o mare sumă de bani, în Numele Domnului, (bani pentru care să lucrez ani de zile), dar mărimea jertfei nu garantează şi faptul că Dumnezeu va primi acel sacrificiu al meu, pe care poate îl fac doar pentru a-mi linişti conştiinţa care mă mustră pentru ceea ce nu fac, sau mă învinovăţeşte pentru un anumit rău pe care l-am făcut, păstrând în viaţa mea conflicte, sau situaţii nerezolvate etc.
În cartea Evrei (10 : 5 – 10) scrie despre Domnul Isus :
„ … când intră în lume, El zice : „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos ; ci Mi-ai pregătit un trup ; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
Atunci am zis : „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule !” După ce a zis întâi : „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice :
„Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna”.
În această perioadă evocăm Naşterea Domnului Isus, dar trebuie să ne amintim şi de Jertfa Lui, Jertfă care L-a costat totul … pentru a primi la început nu doar nimic, (nicio recunoştinţă) ci din contră, Domnul nostru a avut parte de mult rău, a fost înţeles ori greşit, ori nu a fost înţeles cu adevărat !
În timp ce de la Întrupare, Domnul Isus S-a jertfit (renunţând la Cer şi la ce / Cine era acolo), iar pe pământ viaţa Lui a vost o jertfă vie, care ÎI era adusă Lui Dumnezeu zilnic, contemporanii Lui (marea majoritate), îşi vedeau de-ale lor … printre care mai treceau în grabă şi pe la Templu, unde poate făceau o rugăciune scurtă, aşteptându-se în schimb la beneficii cât mai mari, din partea Lui Dumnezeu.
Ei cei de-atunci mergeau la Templu pentru a mai face rost de-o binecuvântare de la Stăpân, dar caracterul lor, viaţa lor (a oamenilor religioşi), a fost trăită contra Fiului Întrupat al Lui Dumnezeu !
Oare eu cu cine semăn mai bine, cu Isus sau cu fariseii, învăţătorii Legii etc. ?
STUDII ASEMĂNĂTOARE :